Roboți chirurgicali autonomi

     Prototipul autonom, intitulat de creatorii săi (un grup american din capitala Washington) STAR (Smart Tissue Autonomous Robot), este compus, în principal, dintr-un braț robotic ușor, cu o extensie de sutură laparoscopică, un dispozitiv deja aprobat de FDA, care oferă opt grade de libertate mișcărilor instrumentale. Sistemul autonom este însă mai inteligent de atât, fiind echipat cu tehnologii imagistice avansate (inclusiv plenoptică 3D) și este capabil de reconstrucția tridimensională a suprafețelor cu o acuratețe medie de 1,14 mm. La acestea se adaugă un sistem de urmărire vizuală 3D utilizând imagistică în fluorescență în spectru apropiat de cel infraroșu. Imagistica plenoptică determină un punct tridimensional pentru fiecare pixel din imagine cu ajutorul unei rețele de microlentile cu focus pe un senzor de imagine și al unui software care triangulează poziția caracteristicilor observate de mai mult de o microlentilă. Combinația imagistică rezolvă problemele ridicate de obturarea imaginii și de recunoașterea țintelor tisulare prin stabilirea unor markeri fluorescenți. Sistemul dispune de un algoritm de sutură autonom: inspirat de cele mai bune tehnici chirurgicale umane, un program informatic generează un plan pentru a îndeplini sarcini chirurgicale complexe asupra țesutului moale deformabil (fig. 1).

Proba de foc pentru STAR a fost realizarea unor anastomoze intestinale ex vivo (prin suturi liniare) și chiar in vivo, la porci, prin suturi termino-terminale pe intestin subțire (fig. 2). Rezultatele obținute de STAR au fost comparate cu cele din chirurgia laparoscopică manuală și din chirurgia asistată robotic (chirurgia robotică de până acum). S-au urmărit consistența suturii (după spațiul dintre punctele de sutură), presiunea la care anastomoza a început să scape lichid, numărul greșelilor care au necesitat retragerea acului din țesut, timpul de finalizare a operației și reducerea lumenului de la nivelul anastomozei. Cu toate că, la probele in vivo, s-au produs schimbări dinamice ale câmpului operator și mișcări tisulare în timpul intervenției, STAR a reușit să obțină performanțe mai bune decât chirurgul operând laparoscopic sau asistat de robotul chirurgical.

Prețul oncologicelor

     Să revenim însă. Studiul american arată că prețurile medicamentelor nu au crescut doar în perioada de imediat după lansarea unui medicament nou, ci și ulterior (fig. 3): inflația a dus la creșteri anuale de 5% ale prețului, obținerea unor indicații terapeutice suplimentare a adăugat 10%, în vreme ce apariția unor medicamente concurente nu a redus prețul decât cu 2%. Concluzia studiului este că lipsește presiunea competiției pe piața medicamentelor onco­logice orale, ceea ce face ca prețurile acestora să nu urmeze curba normală pentru orice alt produs comercial. Factorii de decizie ar trebui, mai cred autorii, să implementeze politici care să afecteze prețurile medicamentelor nu doar la lansarea acestora pe piață, ci și la ani distanță de momentul respectiv.

Ketamina și tratamentul depresiei

     Una dintre principalele probleme ale tratamentului depresiei este faptul că antidepresivele monoaminergice au nevoie de săptămâni (dacă nu luni) până la instalarea răspunsului terapeutic, iar mulți pacienți nu reușesc să obțină remisia susținută a simptomelor. Plecând de la faptul că ketamina exercită efecte antidepresive rapide și susținute după doar o doză, dar nu este folosită din cauza efectelor secundare nedorite, un grup american și-a propus să exploreze modul în care ketamina acționează în depresie. Și au ajuns la o serie de concluzii surprinzătoare, pe care le-au publicat³ în numărul de săptămâna aceasta al revistei Nature. Prima și poate cea mai interesantă este că ipoteza conform căreia ketamina ar avea efect antidepresiv prin mecanismul său principal de acțiune, acela de antagonist al receptorului NMDA glutamatergic, nu s-a confirmat. Metabolizarea substanței se face prin transformarea în hidroxinorketamină (HNK) – și există doi enantiomeri ai acesteia. Surpriza vine din faptul că efect antidepresiv mai puternic are (2R,6R)-HNK și nu (2S,6S)-HNK, deși acesta din urmă ar avea o activitate anti-NMDAR mai puternică. Odată identificat metabolitul cu efect antidepresiv, cercetătorii au ajuns la concluzia că efectul terapeutic al acestuia implică un mecanism independent de inhibiția NMDAR și, mai mult, că (2R,6R)-HNK nici nu are efectele secundare ale ketaminei. Rezultatele sunt comentate într-un editorial⁴ care prezintă și sistemele de neurotransmițători care ar putea fi implicate în mecanismele nou descoperite.