S-a scris mult despre proporția tot mai mare a nașterilor prin cezariană.
Recomandarea Organizației mondiale a sănătății este ca aceasta să nu depășească
15% din totalul nașterilor, însă foarte puține state dezvoltate reușesc să rămână
în limitele recomandate. De partea cealaltă, „campioanele“ cezarienelor sunt țări
precum Brazilia, Iran, Italia, Portugalia. În România, situația reală este mai rea
decât cea din statisticile oficiale, o anchetă realizată de „Viața medicală“ în
urmă cu trei ani demonstrând atunci că jumătate din copiii români se nasc prin cezariană.
Iar problema nu se reduce, cum greșit au încercat să susțină grupurile feministe,
la o alegere la care ar avea dreptul orice femeie, deoarece nașterea prin cezariană
are un dublu efect pe termen lung, asupra mamei, care va fi de cele mai multe ori
silită să nască din nou prin cezariană la orice sarcină ulterioară, dar mai ales
asupra copilului. Acesta nu mai este expus la flora bacteriană din canalul vaginal
al mamei, ceea ce duce la modificarea microbiotei intestinale; aceste schimbări
au, mai departe, efecte în cascadă asupra dezvoltării sistemului imun al copilului,
așa cum au demonstrat deja mai multe studii publicate în reviste importante, unele
prezentate chiar la această rubrică.
Un mic studiu1 publicat în Nature Medicine prezintă
conceptual modul în care o parte a problemei și-ar putea, totuși, găsi rezolvarea.
Mai exact, un grup american și-a propus să verifice ce se întâmplă atunci când colonizarea
nou-născuților cu flora vaginală a mamei este facilitată de personalul medical la
nașterile prin cezariană. În acest sens, o fașă sterilă a fost incubată pentru scurt
timp în vaginul mamei, înainte de intervenția chirurgicală, după ce s-a confirmat
absența streptococului de tip B, a infecțiilor vaginale și numai dacă pH-ul vaginal
era mai mic de 4,5 (acid) în ora care a precedat cezariana. În primele două minute
de după naștere, copiii au fost tamponați cu fașa respectivă, întâi bucal, apoi
facial și mai departe pe restul corpului. Eșantioanele studiului au fost foarte
mici (șapte copii născuți vaginal, șapte copii născuți prin cezariană și incluși
în grupul de control, patru copii în grupul de studiu propriu-zis), însă la aceștia
s-a realizat analiza extensivă a microbiomului (1.016 probe secvențiate genetic
din 1.519 recoltate de la nivel oral, anal și cutanat, de la mamă și de la nou-născut,
în zilele 1, 3, 7, 14, 21 și 30 după naștere).
La copiii născuți prin cezariană și expuși la flora vaginală a mamei,
microbiomul a fost similar celui întâlnit la copiii născuți pe cale naturală, mai
ales în prima săptămână de viață, și diferit de cel al copiilor din grupul de control (fig. 1). Aceștia din urmă nu au avut bacteriile vaginale întâlnite la ceilalți
copii, în special din genurile Lactobacillus și Bacteroides.
Autorii atrag însă atenția că studiul acesta nu face decât să demonstreze
că este posibilă colonizarea nou-născutului prin cezariană cu flora vaginală a mamei;
procedura în sine ar putea fi îmbunătățită, expunerea crescută, iar bacteriile ar
putea fi administrate și enteral. Pentru aceasta, trebuie întâi demonstrate eficacitatea
și siguranța, în studii mai ample. În plus, nu sunt clare beneficiile pentru sănătate
pe termen lung, ar fi necesare studii clinice prospective care să demonstreze că,
la copii născuți prin cezariană, colonizarea microbiană cu flora vaginală a mamei
conferă un avantaj față de absența acestei intervenții.
Editorialul2 care comentează studiul din Nature Medicine
semnalează minusurile cercetării – absența randomizării, eșantionul foarte mic –
și consideră că demonstrarea unor eventuale beneficii ale acestei colonizări bacteriene
facilitate medical ar trebui să ducă chiar la standardizarea unei asemenea metode,
care să fie oferită tuturor nou-născuților prin cezariană, indiferent de statutul
infecțios al mamei. Să nu uităm însă că expunerea din timpul nașterii nu este decât
un pas în colonizarea bacteriană a nou-născutului: alimentarea sau nu la sân, administrarea
precoce de antibiotice, afecțiunile intercurente și alți factori contribuie la modelarea
compoziției microbiomului uman. Toate aceste influențe ar trebui luate în calcul
de studiile pe termen lung.
Clorhexidină vs. iod
Rămânem în teritoriul medicinii materno-fetale cu un studiu3
publicat online în New England Journal of Medicine cu prilejul reuniunii
despre sarcină organizate de Societatea de medicină materno-fetală săptămâna aceasta
la Atlanta. De această dată este vorba de alegerea optimă a antisepticului pentru
dezinfecția pielii înainte de operația cezariană. Cum nu mai suntem pe vremea lui
Semmelweis, comparația nu se face între antiseptic și apă cu săpun, ci între două
antiseptice: clorhexidină-alcool vs. iod-alcool (fig. 2). În studiul realizat
la un centru din St. Louis (Missouri) au fost incluse 1.147 de femei care au născut
prin cezariană; la 572 din ele, pielea a fost dezinfectată cu clorhexidină, în vreme
ce o soluție alcoolică pe bază de iod a fost utilizată la celelalte 575 de femei.
În primul grup au fost apoi diagnosticate 23 de infecții la locul intervenției (4%),
față de 42 de infecții în al doilea grup (7,3%), ceea ce înseamnă un risc relativ
de 0,55, semnificativ statistic (p = 0,02). Frecvența reacțiilor adverse a fost
similară în cele două grupuri.
Două studii publicate astăzi (5 februarie) în Science reușesc
să aducă răspunsul la întrebarea: de ce vârstnicilor le cade părul? Chiar dacă e
aparent unul intuitiv – anume pentru că îmbătrânesc celulele stem ale foliculului
pilos (CSFP) – răspunsul nu a fost ușor de obținut. Un grup japonez demonstrează4
– la șoarece și la om – că îmbătrânirea CSFP duce, în timp, la pierderea părului.
Defectele ADN acumulate de-a lungul existenței CSFP sunt urmate de proteoliza colagenului
de tip XVII (COL17A1), o moleculă foarte importantă pentru supraviețuirea respectivelor
celule stem. Rolul esențial al acestei molecule de colagen a fost demonstrat apoi,
la șoareci, prin experimente de eliminare a genei, respectiv de reparare forțată
a proteinei.
În celălalt studiu5, un grup din Colorado identifică mecanismul
prin care CSFP inițiază creșterea părului: inducerea factorului de transcripție Foxc1 (fig. 3). Cele două studii se completează reciproc, reușind să elucideze
modul în care CSFP sunt activate și mecanismele pe care le declanșează, la rândul
lor, pentru a promova creșterea părului.
Revista Diabetologia, a Asociației europene pentru studiul
diabetului, a publicat marți un articol6 interesant privind modul în
care sedentarismul se corelează cu diabetul zaharat de tip 2. Cercetarea a inclus
aproape un sfert (2.497 de persoane) din cohorta studiului Maastricht, care au purtat
un accelerometru (fig. 4) 24 de ore pe zi timp de opt zile, pentru determinarea
unui tipar de sedentarism. Apoi, participanții la cercetare au fost supuși unui
test de toleranță la glucoza orală (TTGO).
Mai bine de jumătate din persoanele testate (55,9%) au avut un metabolism
normal al glucozei, restul având fie un metabolism afectat (15,5%), fie de-a dreptul
diabet zaharat de tip 2 (28,6%). Comparația dintre tiparele de activitate ale grupurilor
respective a arătat că fiecare oră în plus de sedentarism s-a asociat cu un risc
adițional de 22% de DZ2 și de 39% de sindrom metabolic. În schimb, nu au existat
corelații semnificative între modul în care timpul de inactivitate era răspândit
în cursul unei zile, singurul parametru cu adevărat important fiind perioada de
mișcare propriu-zisă.
1. Dominguez-Bello MG et al. Partial restoration of the microbiota of cesarean-born infants via vaginal microbial transfer. Nat Med. 2016 Feb 1
2. Khoruts A. First microbial encounters. Nat Med. 2016 Feb 1
3. Tuuli MG et al. A randomized trial comparing skin antiseptic agents at cesarean delivery. N Engl J Med. 2016 Feb 4
4. Matsumura H et al. Hair follicle aging is driven by transepidermal elimination of stem cells via COL17A1 proteolysis. Science. 2016 Feb 5
5. Wang L et al. Foxc1 reinforces quiescence in self-renewing hair follicle stemcells. Science. 2016 Feb 5
6. van der Berg JD et al. Associations of total amount and patterns of sedentary behaviour with type 2 diabetes and the metabolic syndrome: The Maastricht Study. Diabetologia. 2016 Feb 2
Abonează-te la Viața Medicală!
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
