Profesorul John P. A. Ioannidis, de la Universitatea Stanford,
prezent de curând cu un amplu interviu și în „Viața medicală“, semnează editorialul1
de săptămâna aceasta din Journal of the American Medical Association,
care încheie o serie de nouă luni de articole de opinie și de perspectivă
despre descoperirile științifice și despre viitorul medicinii. Americanul de
origine greacă încearcă, de această dată, să răspundă la întrebarea: „Este
posibilă recunoașterea unei descoperiri științifice majore?“. Într-adevăr,
numeroase descoperiri spectaculoase ajung pe prima pagină a revistelor de
știință și chiar a ziarelor generaliste, dar câte din aceste progrese
spectaculoase ajung să se materializeze în aplicații la om, cu un efect
palpabil asupra sănătății? Foarte puține și, chiar atunci când acest lucru se
întâmplă, el se produce după decenii bune de la descoperirea inițială.
Cum putem deci recunoaște progresele majore ale științei?
Căutând printre cercetările originale publicate în formatul obligatoriu
„introducere – metode – rezultate – discuții“? Ioannidis servește
contraexemplul ideal, al lucrării despre ADN publicate de Watson și Crick în
1953, foarte departe de modelul respectiv. Apoi, istoria ne furnizează o
sumedenie de alte contraexemple, principalele progrese majore în gândirea
științifică nefiind defel încadrate în tiparele pe care astăzi le-am
transformat în reguli.
O altă problemă discutată de profesorul Ioannidis vizează
distincția dintre cercetarea fundamentală și cea aplicată. Cu toate că
finanțările merg cu prioritate către cercetările fundamentale, acestea sunt
complet inutile dacă nu sunt translate în ceva util. O soluție ar putea veni,
crede autorul, din transferul finanțărilor dinspre translarea inițială a
cercetării fundamentale către susținerea unor studii clinice randomizate ample.
Nici premiile – Lasker, Nobel și multe altele – nu sunt neapărat
cei mai buni indicatori ai unor descoperiri cu totul excepționale, mai ales
atunci când ne uităm la efectul pe care respectivele progrese științifice îl au
asupra speranței generale de viață.
Concluzia lui John Ioannidis din JAMA poate fi un pic
neașteptată pentru cei care nu știu că, pe lângă faptul că este profesor de
prevenție, cercetare, politici de sănătate și epidemiologie la Stanford, el
este și medic internist practician. Astfel, Ioannidis e de părere că, poate mai
spectaculoase decât descoperirile bioștiințifice, mult mai importante în a-i
ajuta pe oameni să trăiască mai mult și mai bine sunt reducerea fumatului,
controlul tensiunii arteriale, creșterea activității fizice, regimul alimentar,
alăptarea și îngrijirea materno-fetală adecvată, dar și reducerea poluării,
îmbunătățirea sanitației, progresele în comunicații și transporturi,
telefoanele inteligente, reducerea războaielor, violenței, precum și a
inegalităților.
Vârsta
organelor
S-a vorbit mult despre vârsta „reală“ a unui organ sau a altuia,
plecând de la observația că vârsta biologică nu este neapărat reflectată fidel
de fiziologia unui organ sau sistem, factorii genetici și factorii de mediu
putând juca roluri foarte importante deopotrivă în îmbătrânirea prematură sau
în păstrarea îndelungată a unei funcții normale. Mai mult, clinicienii au
reușit chiar să dezvolte algoritmi clinici care să evalueze, de pildă, vârsta
inimii – în fapt, instrumente prin care populația generală poate conștientiza
că este supusă acțiunii unor factori de risc și că poate face o formă clinică de
boală dacă nu acționează prin intermediul factorilor de protecție.
Dincolo însă de toată această poveste, vârsta organelor a făcut
obiectul unui foarte interesant studiu2 ale cărui rezultate au fost
publicate joia aceasta (17 septembrie) în Cell Systems. Un grup de la
Heidelberg (Germania) și La Jolla și Berkeley (California) a utilizat o
abordare integrată (v. figura) a unor metode foarte avansate de
investigație (analiză proteomică și transcriptomică) pentru a identifica, la
nivel celular și molecular, expresia genică, translarea genică și biologia
celulară în creierul și ficatul șobolanilor tineri (6 luni), respectiv adulți
(24 de luni).
Comparând
rezultatele obținute prin analiza nivelurilor de transcripție și translație și
al proteomului (prin secvențiere ARN), dar și prin profil ribozomal și prin
spectrometrie de masă de la șase șobolani (trei tineri, trei vârstnici),
cercetătorii au identificat nu mai puțin de 468 de diferențe în abundența
proteinelor la nivelul creierului și al ficatului, explicate în majoritate prin
translație alterată (reducerea abundenței transcripției și a eficienței
translației). În plus, pentru 130 de proteine modificările au fost chiar mai
subtile de atât, anume abundența lor era aceeași, dar diferea localizarea
subcelulară (la nivelul organitelor) sau starea de fosforilare.
Integrarea mai multor abordări „-omice“ arată modul în care îmbătrânesc organele
Schimbările
găsite nu au o singură explicație, general valabilă. În ficat, turnoverul
celular este crescut, astfel că vârsta celulelor (uniform redusă) nu explică
modificările, acestea fiind puse pe seama fiziologiei organului. În creier
însă, diferențele pot fi puse pe seama acumulării de defecte și, poate, mai
puțin pe seama fiziologiei cerebrale. Cu alte cuvinte, fiecare organ
îmbătrânește altfel, iar markerii acestui proces sunt specifici și nu se pot
face extrapolări de la un organ la altul.
Cu
mâinile curate
Fără discuție, spălatul pe mâini este unul dintre gesturile cele
mai... la îndemână, pentru personalul medical, în prevenția infecțiilor
intraspitalicești. De la Semmelweis încoace, nu s-a schimbat cu nimic indicația
de a spăla bine mâinile cu săpun și apă, pentru a preveni transmiterea
germenilor de la un pacient la altul, având ca vector tocmai personalul
medical. De altfel, nici gestul în sine nu a suferit cine știe ce schimbări,
inovările – mici și puțin importante – constând mai mult în folosirea săpunului
lichid și a unor dezinfectante sintetice, cu sau fără alcool. Săpunurile
așa-zis antibacteriene, în fapt săpunuri obișnuite la care s-a adăugat o
substanță cunoscută ca antibacteriană (cel mai adesea triclosan), și-au găsit o
piață importantă de desfacere înainte de porțile spitalului, capitalizând pe
seama microbofobiei populației generale.
Cât de mare este totuși diferența dintre săpunul obișnuit și cel
antibacterian? Este oare în avantajul pacienților ca medicii să se spele pe
mâini cu acesta din urmă? Un răspuns interesant vine săptămâna aceasta din
Journal of Antimicrobial Chemotherapy, unde un grup coreean publică3
rezultatele unei astfel de comparații. Astfel, douăzeci de tulpini bacteriene
(dintre cele mai frecvente, Gram-pozitive și Gram-negative) au fost expuse timp
de 20 de secunde la săpun obișnuit, respectiv la săpun antibacterian (cu
triclosan 0,3%, concentrația maximă admisă), la 22°C și la 40°C. Nu au existat
diferențe semnificative în activitatea bactericidă a celor două tipuri de
săpun, indiferent de temperatură. În plus, abia atunci când timpul de expunere
a ajuns la nouă ore, efectele bactericide ale săpunului cu triclosan au fost
semnificativ mai persistente decât cele ale săpunului obișnuit.
Cu alte cuvinte, chiar dacă săpunul antibacterian se bucură de o
„presă mai bună“ și are în spate un buget de publicitate mai mare, efectul său
igienic nu este cu nimic mai bun decât acela al săpunului obișnuit. Morala: nu
contează cu ce săpun vă spălați mâinile atâta vreme cât o faceți de fiecare
dată înainte și după ce consultați un pacient.
Notă autor:
1. Ioannidis JPA. Is it possible to recognize a major scientific discovery? JAMA. 2015 Sep 15;314(11):1135-7
2. Ori A et al. Integrated transcriptome and proteome analyses reveal organ-specific proteome deterioration in old rats. Cell Syst. 2015 Sep 17
3. Kim SA et al. Bactericidal effects of triclosan in soap both in vitro and in vivo. J Antimicrob Chemother. 2015 Sep 16
Abonează-te la Viața Medicală!
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
