Cardiologii
români fac performanță
Sunt puține articolele științifice publicate de autori români în
reviste internaționale importante, cu factor de impact bun. Și mai puține sunt
articolele în care colectivul de autori este exclusiv din România, deoarece
accesul la publicații importante se face, de cele mai multe ori, prin
colaborarea cu diverse grupuri de cercetare din centre de prestigiu din
străinătate, fie în cursul unor stagii de pregătire în centrele respective, fie
după încheierea acestora și revenirea în țară. Dintre aceste articole, cele de
cercetare propriu-zisă publicate în fiecare an sunt atât de puține încât pot fi
numărate pe degete. Cu toate acestea, dacă am spune că nu sunt deloc, am
nedreptăți acele câteva (foarte puține) grupuri de cercetare care reușesc să facă
performanță în condițiile vitrege pe care le au în România, o țară care
subfinanțează cronic nu doar cercetarea, ci și practica medicală.
Ne-am bucurat să găsim una din puținele excepții de la „regulă“
într-un articol1 publicat în Journal of the American Society of
Echocardiography (factor de impact 4,056) de un grup de la Institutul de
Urgență pentru Boli Cardiovasculare „Prof. dr. C. C. Iliescu“ și UMF „Carol
Davila“ București. Este vorba de o cercetare originală, care și-a propus să
evalueze relația dintre remodelarea ventriculară (dreaptă și stângă) și
impactul implicării biventriculare asupra stării clinice la pacienții cu
cardiomiopatie hipertrofică (CMH). În acest sens, au fost incluși în studiu 99
de pacienți cu CMH (boală cu transmitere autozomal dominantă) și 30 de subiecți
normali, în grupul de control. La toți aceștia, s-au realizat studii
ecocardiografice aprofundate, prin care s-au determinat diverși parametri
specifici afectării cardiace din CMH.
La pacienții cu cardiomiopatie hipertrofică, prezența
hipertrofiei ventriculului drept s-a asociat cu creșterea masei ventriculului
stâng și scăderea deformării longitudinale a acestuia, corelată cu un scor mai
mare de risc de moarte subită și totodată corelate independent cu prezența
aritmiilor ventriculare. Concluzia studiului realizat în clinica de cardiologie
de la Institutul „C. C. Iliescu“ este că datele obținute sugerează o severitate
mai mare a bolii la pacienții cu CMH biventriculară.
Studiul acesta are mai multe semnificații. În primul rând, este
integral rezultatul unui grup de specialiști din România, ceea ce demonstrează
că este posibilă desfășurarea de cercetări de top și în țara noastră. Desigur,
condițiile propice au fost create cu mulți ani în urmă, prin înființarea, în
cadrul Clinicii de cardiologie conduse de prof. dr. Carmen Ginghină, a
laboratorului de ecocardiografie Euroecolab, condus de conf. dr. Bogdan
Alexandru Popescu, coordonatorul studiului publicat în JASE. Deloc
întâmplător, Euroecolab a fost primul astfel de laborator din România acreditat
de Asociația europeană de ecocardiografie (în prezent EACVI), parte din
Societatea europeană de cardiologie. Mai mult, la încheierea primului ciclu de
acreditare, de cinci ani, Euroecolab a reușit să își extindă competențele dincolo
de ecocardiografia transtoracică și cea transesofagiană, și la ecocardiografia
de stres, fiind în prezent singurul laborator din România acreditat european
pentru toate cele trei tipuri de ecocardiografie. În al doilea rând,
rezultatele deja obținute de membrii clinicii și de echipa de cercetare din
laboratorul de ecocardiografie sunt recunoscute de comunitatea internațională,
prin lucrările științifice publicate cu o frecvență de invidiat în cele mai
importante reviste ale specialității, prin alegerea lui Bogdan A. Popescu în
funcția de viitor președinte EACVI (va deveni președinte plin în 2016), dar și
prin invitarea specialiștilor români să scrie articole de tip review. De
altfel, directorul Euroecolab semnează, alături de dr. Monica Roșca
(prim autor al studiului din JASE) și de prof. dr. Ehud Schwammenthal
(Israel), un review2 despre obstrucția dinamică din cardiomiopatia
hipertrofică, inclus în numărul din septembrie al revistei Current Opinion
in Cardiology (factor de impact 2,696).
În fapt, cercetarea pe care am citat-o se înscrie în activitatea
normală a Clinicii de cardiologie de la Fundeni. O echipă cu o componență în
mare parte identică publica, în urmă cu cinci ani, un alt studiu3 de
ecocardiografie avansată în cardiomiopatia hipertrofică, în aceeași revistă a
ecocardiografiștilor americani. Singura observație pe care o facem este că
activitatea este normală în comparație cu orice centru internațional de
excelență, dar este cu totul extraordinară pentru o țară ca România. După cum
am aflat de la conf. dr. Bogdan A. Popescu, directorul Euroecolab, proiectele
de cercetare pe care dorește să le desfășoare sunt numeroase, dar resursele
financiare sunt drastic limitate. Chiar și pentru proiectele deja câștigate, cu
finanțare națională, întârzierile în obținerea fondurilor se exprimă în ani,
iar sumele promise au fost reduse din... lipsă de fonduri. Este, cu siguranță,
nevoie ca autoritățile române să renunțe la pomenile electorale și să aloce
fonduri (prin concurs) grupurilor și proiectelor de cercetare cu adevărat
competitive la nivel internațional. Chiar dacă exemplul cardiologilor de la
Fundeni nu este unul singular, cercetarea românească este departe de a fi atins
masa critică prin care să împingă lucrurile în sfera unei normalități – așa cum
este ea înțeleasă oriunde în lumea civilizată.
