Se vorbește mult și adesea patetic despre sistemul de educație
românesc, despre dedicația dascălilor și despre performanțele copiilor români,
mai frumoși și mai deștepți decât ai altora. Dincolo de poleială însă, regăsim
un sistem bazat eminamente pe memorare, profesori prost plătiți și care au
veșnic probleme în a promova examenul de titularizare, precum și elevi care nu
mai asociază educația cu succesul social. Nici învățământul medical nu mai este
ce a fost cândva, iar dovada cea mai bună o constituie absența cercetărilor
relevante, publicate în reviste științifice importante, cu toate că,
proporțional, medicii români sunt „campioni“ la numărul de titluri de doctor în
științe. Paradoxul este ușor de explicat și caracterizează, de fapt, întreaga
societate românească: titlurile respective sunt obligatorii pentru o carieră
academică și aduc un spor de salariu; exigențele sunt scăzute, iar profesorii
chemați să aprecieze valoarea științifică a unei cercetări sunt fie interesați,
fie la fel de competenți precum cei pe care îi evaluează. Și cum ar putea să
fie altfel, când exemplele „la vârf“ dezvăluie plagiate pe bandă rulantă, fără
ca responsabilii să fie cu adevărat responsabili pentru fraudele comise?
În parte, cauzele acestei situații generalizate se regăsesc în
nivelurile inițiale ale sistemul de educație – grădiniță, școală primară,
gimnaziu, liceu. Copiii sunt adesea îndemnați să învețe pe de rost de la poezii
la analize literare și de la pagini întregi de formule la orice alte noțiuni
altminteri ușor de accesat oricând. Lipsește însă – sistematic – invitația la
reflecție, raționament, gândire critică și dezbatere. Profesorii nu pot fi
contraziși, deoarece sistemul românesc se bazează pe autoritatea absolută a
dascălului, care știe întotdeauna mai bine decât elevul. Iar manualul e
suveran, literă de lege. Așa s-a ajuns ca gândirea mistică – exemplificată
ideal de cozile kilometrice la pupat de moaște – să prevaleze gândirii critice:
politicienii sunt aleși pentru scamatorii mărunte, nu pentru politicile
publice, „tratamentele“ se fac la tot felul de pseudoterapeuți cu practici
aiuritoare, vaccinurile sunt, de fapt, expresia unei conspirații mondiale, iar
legile se adoptă, la debutul fiecărui nou ciclu electoral, la presiunea străzii
(sau, mai nou, a facebookului), nu pe baza unor programe bine gândite.
Vestea bună însă e că gândirea critică se poate învăța (și
preda), după cum aflăm dintr-un foarte interesant studiu1 publicat
săptămâna aceasta în PNAS (Proceedings of the National Academy of Sciences
of the United States of America). Grupul american a realizat un mic experiment,
pentru a vedea în ce măsură gândirea critică este o abilitate ca oricare alta,
dobândibilă prin exercițiu. În acest sens, studenții care au urmat un curs de
fizică într-un laborator de la Universitatea Stanford au fost împărțiți în două
grupuri; tinerii incluși în experimentul propriu-zis au fost instruiți în mod
repetat să compare cantitativ seturile de date obținute, precum și modelul și
rezultatele proprii, apoi să reflecteze asupra acestor observații și, în fine,
să acționeze pe baza acestor reflecții, modelul fiind apoi reluat pe aceleași
principii. Rezultatele grupului respectiv au fost apoi comparate cu ale
grupului de control, asupra căruia nu s-a intervenit. La finalul perioadei de
instrucție, probabilitatea ca studenții din experiment să propună sau să
efectueze schimbări a fost de douăsprezece ori mai mare (!) decât în grupul de
control, pregătit după metodele tradiționale (fig. 1).
Fig. 1 – Proporțional, studenții care au propus și/sau efectuat
schimbări ale metodelor experimentale proprii au fost semnificativ mai
mulți în grupul de intervenție decât în grupul de control. Diferența a
fost foarte mare la debutul intervenției (săptămâna 2), dar a continuat
și după finalul acesteia (săptămânile 16 și 17). Mai mult, diferențele
au fost observate și în anul universitar următor
Mai mult,
instrucția a crescut de patru ori probabilitatea ca studenții să identifice și
să poată explica o limitare a modelului fizic, pe baza datelor proprii.
Totodată, aceștia au dovedit raționamente mult mai sofisticate, cu privire la
datele obținute, în comparație cu colegii lor din grupul de control. Partea cea
mai interesantă a studiului este că rezultatele obținute nu dispar după
întreruperea intervenției, ci se păstrează și la distanță, chiar dacă tendința
este de scădere treptată a abilității respective, în absența antrenamentului.
Concluzia este simplă și poate fi utilizată inteligent de
sistemul românesc de educație la toate nivelurile: gândirea critică este o
abilitate care se poate învăța și care influențează direct progresul academic
al elevilor și studenților. Suntem convinși că, așa cum rugăciunile și-au găsit
locul în programa școlară, se poate găsi loc și pentru rațiune. Cu condiția,
desigur, ca legiuitorii noștri – în primul rând – să înțeleagă și să aplice
gândirea critică, bazată pe dovezi.
Obezitatea și cancerul de sân
Atât obezitatea, cât și densitatea matricei extracelulare au
fost corelate pozitiv cu riscul de cancer de sân, dar nu se cunoaște dacă
acești factori de risc sunt independenți sau interdependenți. Un articol2
publicat miercuri (19 august) în Science Translational Medicine
urmărește legătura funcțională dintre obezitate și densitatea matriceală,
plecând de la ipoteza că obezitatea are drept consecință creșterea numărului de
miofibroblaste în grăsimea mamară și, indirect, rigiditatea matricei
extracelulare și, implicit, riscul de cancer.
Confirmarea s-a obținut în două modele animale – unul cu
obezitate indusă prin dietă, celălalt cu o cauză genetică. Celulele stromale
din țesutul adipos al animalelor obeze conțineau mai multe miofibroblaste, iar
matricea extracelulară era mai densă și mai rigidă, în comparație cu animalele
slabe. Prin semnalizare mecanică directă, aceste matrice dure stimulează
malignizarea (fig. 2).
Fig. 2 – Obezitatea induce modificări atât locale, cât și
sistemice, cu rol în apariția și progresia cancerului de sân: variații
ale nivelurilor de insulină și de hormoni derivați din adipocite,
concentrații locale de estrogeni crescute, secreția de citokine și
factori de creștere, condiții hipoxice. Printr-un mecanism adițional,
creșterea depunerilor de colagen și fibronectină din țesutul adipos
contribuie la rigidizarea matricei extracelulare, care promovează
progresia cancerului de sân
Experimentele au fost completate prin analiza unor specimene
recoltate de la pacienți, care au confirmat observațiile din modelul animal.
Interesant este că, la șoarecii la care s-a administrat o dietă hipocalorică,
numărul de miofibroblaști din grăsimea mamară a scăzut.
Un editorial3 care discută rezultatele studiului
analizează, printre altele, și implicațiile terapeutice, cum ar fi rolul
scăderii în greutate la femeile în postmenopauză, pentru reducerea riscului de
cancer de sân sau administrarea de metformin ca terapie suplimentară în
cancerul de sân și în prevenirea acestuia. Desigur, sunt simple speculații, dar
cercetarea dezvăluie câteva mecanisme noi, care ar putea fi încercate pentru
prevenția și tratamentul cancerului de sân.
Țigările electronice și fumatul la
adolescenți
Țigările electronice au fost promovate, atunci când au apărut pe
piață, drept o soluție bună, ușoară și la îndemână de renunțare la fumat.
Țigările clasice erau rele și dezavuate, în vreme ce țigările electronice îi
asigurau fumătorului doar o doză „curată“ de nicotină, fără toate dezavantajele
gudroanelor. Ce mai, erau cool. Peste tot, la serviciu, în localuri publice, în
mijloace de transport – avioane chiar – era, acum câțiva ani, imposibil să nu
întâlnești vreun fumător de țigară electronică.
Asta până au început să apară studiile, ale căror rezultate nu
au confirmat beneficiile clamate de comercianți. Nu, țigările electronice nu
sunt recomandate pentru a renunța la fumat. Dimpotrivă. Mai mult, reclama
asiduă care li s-a făcut și asocierea produselor cu o imagine cool au făcut ca
tinerii, populația la care producătorii de produse din tutun ajung din ce în ce
mai greu, să preia acest obicei, dar nu în forma sa clasică, ci cu țigara
electronică.
Un studiu4 publicat marțea aceasta în Journal of
the American Medical Association aduce dovezi clare și totodată
îngrijorătoare în privința răspândirii fumatului de țigări electronice în
rândul tinerilor și a consecințelor acestuia. Într-o cohortă de adolescenți
californieni (statul american cu cele mai aspre măsuri antifumat) cu vârsta
medie de 14 ani, s-a observat că fumătorii de țigarete electronice au fost mult
mai tentați să treacă la produsele clasice din tutun (țigări, trabucuri sau
narghilea) decât copiii de aceeași vârstă care nu au fumat țigări electronice
(30,7% vs. 8,1%). Studiul nu poate preciza însă dacă această corelație are la
bază și o relație de cauzalitate, care ar trebui probată în studii ulterioare.
Logica însă arată fix în această direcție.
Un articol de perspectivă5 semnat de doi universitari
de la Stanford, publicat în același număr din JAMA, atrage atenția
asupra faptului că țigările electronice cu nicotină sunt un real pericol, mai
ales pentru țările cu venituri medii sau scăzute, care duc oricum greul
fumatului, cu 84% din totalul fumătorilor din întreaga lume. Nocivitatea este
scăzută doar în reclamele firmelor producătoare de tutun, iar produsele
respective nu sunt cu nimic mai bune decât placebo în renunțarea la fumat.
Îngrijorător este și faptul că marii producători de produse clasice din tutun,
care văd cum li se micșorează clientela, au început să achiziționeze micile
firme producătoare de țigări electronice și investesc în această direcție.
În fine, un editorial6 semnat de Nancy Rigotti, de la
Harvard, amintește că FDA, autoritatea americană de reglementare, a propus, în
aprilie 2014, extinderea jurisdicției pentru includerea țigărilor electronice.
În felul acesta ar putea fi impuse (măcar în SUA) limita minimă de vârstă de 18
ani pentru cumpărarea acestor produse, avertismentele pentru sănătate pe
ambalaj și posibile standarde viitoare. Autoarea încurajează agenția americană
să ducă la bun sfârșit propunerea inițială și să facă o listă a priorităților
de reglementare a țigărilor electronice.
Nu e dracul chiar atât de negru
Mai în glumă, mai în serios, orice eveniment negativ are părțile
sale bune. Totul este să știi unde să cauți, chiar dacă trebuie, uneori, multă,
multă bunăvoință pentru a găsi aspectele pozitive ale unui dezastru. Este și
cazul crizei economice din Grecia, care, deși a dat o țară întreagă peste cap,
are și părți bune. Cel puțin așa aflăm dintr-un studiu7 publicat de
un grup atenian în revista Acta paediatrica, care a ajuns la concluzia
că, în intervalul noiembrie 2009 – mai 2012, proporția copiilor greci de 6–16
ani supraponderali sau obezi a scăzut semnificativ: de la 43% la 37,3% la
băieți și de la 33,4% la 26,9% la fete.
Cumva lucrurile sunt ușor de înțeles pentru români, supuși unui
regim de „alimentație rațională“ în anii ’80, în fapt un regim de înfometare,
ale cărui urmări au fost catastrofale în special asupra vârstnicilor și
copiilor instituționalizați. În privința prevalenței obezității, în schimb,
România a stat (încă stă) foarte bine în orice comparație între statele
europene.
Notă autor:
1. Holmes NG et al. Teaching critical thinking. Proc Natl Acad Sci U S A. 2015 Aug 17
2. Seo BR et al. Obesity-dependent changes in interstitial ECM mechanics promote breast tumorigenesis. Sci Transl Med. 2015 Aug 19;7(301):301ra130
3. Arendt LM, Kuperwasser C. Working stiff: How obesity boosts cancer risk. Sci Transl Med. 2015 Aug 19;7(301):301fs24
4. Leventhal AM et al. Association of electronic cigarette use with initiation of combustible tobacco product smoking in early adolescence. JAMA. 2015 Aug 18;314(7):700-7
5. Chang AY, Barry M. The global health implications of e-cigarettes. JAMA. 2015 Aug 18;314(7):663-4
6. Rigotti NA. E-cigarette use and subsequent tobacco use by adolescents: new evidence about a potential risk of e-cigarettes. JAMA. 2015 Aug 18;314(7):673-4
7. Kleanthous K et al. Overweight and obesity decreased in Greek schoolchildren from 2009 to 2012 during the early phase of the economic crisis. Acta Paediatr. 2015 Aug 17
Abonează-te la Viața Medicală!
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
