Mult mediatizate, la concurenţă cu moartea
regizorului Sergiu Nicolaescu, noile propuneri ale Comisiei Europene legate de
produsele de tutun au stârnit în mod neaşteptat interesul mass-media. Mai întâi
am auzit o declaraţie a unui reprezentant de concern de ţigări, care se plângea
cât de greu va fi să renunţe la unele forme de tutun, cum vor fi văduviţi
producătorii de tutun de această lege, ei, care sunt mari contribuitori la
veniturile ţării. Sloganuri arhicunoscute, suprautilizate şi cam epuizate în
alte ţări care merg pe acelaşi tipic: vor scădea taxele, vor falimenta
proprietarii de restaurante, puburi, etc. Această imagine cataclismică
prognosticată (şi) pentru România de cei care vând singurul drog oficializat de
stat, un drog care ucide, trebuie, cred, înlăturată prin analiza corectă a
noilor propuneri europene.
Sigur că mulţi se vor întreba de ce este
nevoie de aceste noi reglementări? Organizaţia Mondială a Sănătăţii a arătat că
tabagismul costă foarte mult fiecare stat, fiecare naţiune din UE: 700.000 de
decese pe an (înseamnă un oraş ca Frankfurt, care dispare în fiecare an de pe
harta europeană), 25 de miliarde de euro cheltuiţi în Uniunea Europeană pentru
bolile induse de fumat, 8,3 miliarde costurile zilelor de absenteism,
echivalentul în ani de viaţă pierduţi este de 517 miliarde de euro anual,
pensionări precoce, scurtarea duratei de viaţă a unui fumător 14 ani în medie
faţă de un nefumător, 50% decese înainte de vreme ale fumătorilor. Sunt date
care ar trebui să îngrijoreze fiecare guvernant, indiferent de coloratura
politică. În lume, şase milioane din locuitorii planetei dispar anual din cauza
fumatului. Apoi, adoptarea ultimelor directive ale UE (Tobacco Products Directive) datează din 2001 şi, după semnarea
Convenţiei-cadru de control al tutunului (2005), inclusiv de către ţara noastră,
era vremea implementărilor.
De la momentul acestor ultime directive,
s-au întâmplat foarte multe în lumea fumătorilor. Au apărut tutunurile cu
arome, în special cele mentolate, dar şi cu vanilie, căpşuni etc. A apărut ţigara
electronică, care nu are un statut definit. Ceea ce mi se pare însă foarte important
este că existau deja o serie de recomandări către fiecare stat, să încerce să
protejeze populaţia şi în special fumătorii pasivi, prin crearea unor spaţii fără
fumat, reale, nu virtuale, care ar fi trebuit să fie puse în practică încă din
noiembrie. Ţări vecine ca Ungaria şi Bulgaria au luat-o înainte şi au reuşit să
pună în practică astfel de legi protectoare active, funcţionale, iar spaţiile
sociale sunt acum fără fumat. Chiar şi Turcia, care nu face (încă) parte din
UE, anul trecut a promulgat o astfel de lege, care a făcut ca expresia „fumezi
ca un turc“ să nu mai fie actuală.
Ce am făcut noi? Am avut o dezbatere a unei
legi, care, la indicaţia unor parlamentari, a rămas tot peticită în punctele
esenţiale, cu libertate totală de a fuma în restaurante cu suprafaţa mai mică
de 100 m2, cu posibilitatea de a fuma în baruri, discoteci, puburi. Culmea,
legea trecuse de Senat şi se împotmolise la Camera Deputaţilor. De fapt, această
ambiguitate nu face altceva decât să încurajeze nerespectarea unei legi,
indiferent care este ea, iar în condiţiile în care controalele s-au relaxat
avem imaginea mirifică a unei Românii unde se fumează la fel ca înainte, peste
tot: mall-uri, locuri de muncă etc.
Dacă privim însă la propuneri, toate sunt
motivate şi cred că, după ce am auzit tot felul de interpretări, se impune ca
aceste recomandări să fie bine înţelese, aşa cum au fost emise de Consiliul
European. Aşa-zisele produse smokeless
sunt şi ele adictive şi cu multe efecte adverse. Cele atractive, cu arome, sunt
create pentru a explora noile pieţe, unde legile naţionale interzic fumatul în
locurile publice. Deşi sunt dispute pe tema tutunului consumat oral (snus), acesta joacă un rol important,
fiind o poartă deschisă pentru noii consumatori de tutun. Suedia şi Norvegia au
permis proliferarea unui astfel de tutun şi se opun în continuare restricţionării
acestuia. În România, încă nu au fost „prelucraţi“ consumatorii pentru a avea
această variantă sau alternativă. Pentru produsele care conţin nicotină
(inclusiv ţigara electronică, care a fost pusă pe piaţă fără autorizare sau
control anterioare), diferitele ţări au avut reacţii diferite (de la produse
medicinale până la includerea în legislaţii antitutun). Se ştie că nicotina
este o substanţă toxică şi adictivă şi, de asemenea, sunt rapoarte legate de
prezenţa altor substanţe suplimentare. Deoarece au existat îngrijorări legate
de folosirea acestor produse cu conţinut de nicotină şi cu rol în fumat, se
consideră că ar trebui să fie cu regim de produse de consumator. La noi, ţigara
electronică a explodat fără să fie definit pe termen lung riscul pe care-l
presupune utilizarea acesteia. Pentru produsele din ierburi utilizate pentru
fumat, combustia acestora este asociată cu riscuri pentru sănătate similare cu
ale ţigărilor industriale, chiar dacă nu au aceleaşi caracteristici legate de
adicţie şi nu conţin tutun. Ele sunt percepute ca mai puţin dăunătoare. La noi
nu au proliferat.
Ambalajul pachetului de ţigări este un alt
aspect. Acesta nu mai este actualizat conform dovezilor ştiinţifice actuale în
contextul Convenţiei-cadru de control al tutunului (FCTC). Nu se vor putea înlătura
anunţurile de gudron, nicotină şi monoxid de carbon şi trebuie să se introducă
pictogramele (prezente doar în opt state, cu alte două care le vor introduce în
2013), care nu sunt armonizate la nivel naţional, cu discrepanţe între diferiţii
membri UE. Astfel, se afectează piaţa internă. România este una din cele opt,
dar, în condiţiile în care ele au rămas să acopere doar 60% din suprafaţă
pachetului, important este să ne apropiem de pachetul generic, lansat la sfârşitul
anului trecut în Australia, după un lung proces cu concernele de ţigări.
Legat de ingrediente, formatul diferit
creează dificultăţi importatorilor, celor care manufacturează produsele şi
statelor membre. Armonizarea în această zonă ar reduce produsele aromate, care
au invadat piaţa, şi ar simplifica problemele interne pe care le atrage lipsa
obligaţiei de raportare din partea producătorilor.
În
privinţa vânzărilor la distanţă, prin internet, care ar putea ocoli taxele şi
controalele legate de vârsta la care se poate fuma, una din obligaţii ar putea
fi aplicarea avertismentelor de sănătate în limba consumatorului din ţara de
unde vine comanda. La aceasta se vor mai adăuga trasabilitatea şi introducerea
unor trăsături de securizare pe pachet, care ar evita plasarea pe piaţa neagră şi
comerţul ilicit, dând posibilitatea verificării pachetului original. Între
recomandările pentru statele UE, figurează şi cerinţa de a aduce legislaţia naţională
la nivelul nou impus de piaţă, de dovezile ştiinţifice şi de evoluţiile internaţionale.
Este important că armonizarea se face după ceea ce e stipulat în FCTC şi va
aduce binele pentru populaţia Europei, conform unei strategii concertate, până
în 2020. Sigur că se respectă Carta drepturilor omului şi se aşteaptă să existe
şi venituri crescute pentru membrii UE. Se vor reduce costurile şi se va creşte
nivelul de protecţie pentru sănătatea populaţiei care trăieşte între
frontierele UE. Să nu uităm şi de reiterarea cerinţei de a crea spaţii reale fără
fumat în spaţiile de socializare, pentru protecţia fumătorului pasiv.
Opţiunile politice, în concluzie, ar putea
fi introducerea de mecanisme de verificare a vârstei la maşinile automate care
vând ţigări, interzicerea consumului de produse orale, autorizaţii noi pentru aşa-zisele
produse medicinale, mărirea suprafeţei pentru avertismente şi pictograme,
formatul electronic de raportare a ingredientelor, interzicerea acelor tutunuri
aromate care deturnează gustul tutunului (în special cu referire la mentă),
trasarea şi urmărirea mai bună a drumului parcurs de produse. Toate ar putea aduce
o schimbare în bine a legislaţiei şi la noi.
Ianuarie 2013 a demonstrat că aceste discuţii
care vor avea loc în UE, pentru introducerea obligatorie în anii 2014–2015 a
acestor recomandări, au debutat deja. La 10 ianuarie a.c., mai multe ţări au
semnat protocolul realizat de părţile care au elaborat FCTC, de control al
traficului ilicit de tutun. În mod surprinzător, printre primii semnatari a
fost şi China, o ţară care suportă în momentul de faţă consecinţele
dezastruoase ale deschiderii şi încurajării concernelor de ţigări de a produce şi
promova tutunul la consumatorii interni.
Anul 2013 a început bine şi în ţări precum
Chile. Legea pentru combaterea fumatului a fost votată în Camera Deputaţilor şi
fumatul va fi interzis în toate spaţiile publice (inclusiv cluburi de noapte,
baruri, cazinouri, stadioane). De ce au considerat aleşii poporului că trebuie
să facă acest lucru? Pentru că Chile avea cea mai mare rată de fumători din
America Latină şi guvernul a găsit o cale de a convinge fumătorii să oprească
această dependenţă; ministrul sănătăţii din această ţară a declarat: „Este o
mare bucurie să începem anul 2013 cu aşa o victorie pentru sănătatea publică“.
Pe când vom avea şi noi această şansă? Nu pot să nu reamintesc că actualul
ministru al sănătăţii a fost cel care a avut curajul, într-un mandat anterior,
să introducă taxa pe viciu. Sper ca Eugen Nicolăescu să continue reformarea
legii de control a tabagismului în România şi această şansă pentru România, de
la începutul acestui an, să nu fie ratată.
