Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!

Căutare:

Căutare:

Acasă

Nimic nu se schimbă

Viața Medicală
Prof. dr. Peter MANU luni, 30 decembrie 2013

La numirea sa în funcţia de ministru al sănătăţii, în urmă cu un an, Eugen Nicolăescu a anunţat că va reforma (din nou) sistemul de sănătate românesc. Cum arată sănătatea după un an de reforme „marca Nicolăescu“? (Dr. A. M.)

 

Time for you and time for me
And time yet for a hundred indecisions
And for a hundred visions and revisions
Before the taking of the toast and tea.
(T. S. Eliot – The Love Song of J. Alfred Prufrock, 1920)
 
   Pentru oricine încearcă să înţeleagă de ce e România altfel, devine repede evident că România e altfel pentru că nimic din ceea ce merită într-adevăr atenţie, inventivitate şi efort nu se schimbă. Aşa că e dureros de uşor de răspuns la întrebare: după un an de reforme propuse de Eugen Nicolăescu, pentru majoritatea românilor, „sănătatea“ din ţara lor arată la fel ca anul trecut, ca acum zece ani şi ca acum 30 de ani. Sunt puţini bani pentru sistemul public, iar cei care există sunt prost folosiţi. Se dă şi se primeşte şpagă. Se găsesc sau nu medicamente, pansamente, proteze, organe de la donatori morţi sau vii. Mulţi medici pleacă, mulţi rămân. Universităţile produc absolvenţi cu miile, rezidenţii câştigă mizerabil, profesorii au case şi terenuri. Unii profesori, nu ştim câţi, iau mită pentru a facilita trecerea unui examen sau angajarea unui asistent. Alţi medici „mari“ sunt incompatibili în diferite feluri sau distribuie (ori primesc, ori amândouă) favoruri membrilor familiilor lor, prietenilor, partidelor, găştilor şi structurilor pe care le-au servit în fel şi chip. Se moare înainte de vreme, fără dreptul la prelungirea vieţii, fără mijloacele care pot alina suferinţa trecerii în lumea în care ne va fi, oricum, mai bine.
   Aşa că, în loc să deplângem stagnarea, ar trebui poate să îi mulţumim domnului Nicolăescu pentru că în 2013 n-au ars maternităţi, nu s-au declanşat epidemii, nu s-a murit în proporţii nerezonabile de frig sau de căldură, nu s-au închis sau dărâmat spitale, nu au fost concediaţi oameni*. Şi că a reuşit să rămână prieten cu Vasile Astărăstoae şi cu cei care, la fel ca preşedintele reales al Colegiului Medicilor din România, au proclamat victoria şi s-au felicitat îndelung după un război care nu a avut loc.
   S-au întâmplat însă şi lucruri bune în 2013. Ieşit din politică, profesorul Irinel Popescu a fost în sfârşit primit în Academia Română, un for de la care aşteptăm, cu răbdare şi optimism, schimbările în bine, care întârzie de la dispariţia profesorului Nicolae Cajal, de acum aproape zece ani. Vor trebui titularizaţi cel puţin profesorii Constantin Ionescu-Tîrgovişte şi Gheorghe Benga, reprezentanţi străluciţi ai tradiţiei cercetării medicale din România. Putem spera, în sfârşit, că Secţia de ştiinţe medicale a Academiei Române va promova o colaborare strânsă cu Academia de Ştiinţe Medicale, pentru crearea unei doctrine moderne de formare şi selecţie a cercetătorilor.
   Mai trebuie spus şi că „neschimbarea“ din România îi are în vedere şi pe cei care merită, mai mult ca oricând, admiraţia noastră pentru performanţe de mare calibru. Mă gândesc la profesorul Adrian Covic, prorector la UMF Iaşi, care a publicat în acest an, până acum, 36 de articole indexate în Pubmed. Mă bucură mult că, dintre acestea, cel mai bun, un studiu care şi-a găsit locul în New England Journal of Medicine, a reprezentat o colaborare cu – printre alte instituţii – facultatea la care lucrez, Hofstra North Shore – LIJ School of Medicine. Şi-a continuat activitatea prodigioasă în cercetare şi profesorul Dragoş Vinereanu, prorector la UMF Bucureşti, cu 17 articole indexate în 2013 în Pubmed, multe în reviste de prestigiu, dintre care putem numi Circulation, American Heart Journal şi Journal of the American College of Cardiology. Am remarcat, cu admiraţie şi respect, cele cinci publicaţii ale profesorului Tudor Ciuleanu, de la Cluj, două din ele în reputata revistă British Journal of Cancer. În sfârşit, trebuie menţionat succesul cu mare răsunet în lumea ştiinţei repurtat de profesorul Irinel Popescu şi dr. Simona Dima, de la Institutul Clinic Fundeni, prin publicarea a două articole în Nature Genetics. Absolut toate publicaţiile menţionate au fost rodul unor colaborări internaţionale cu cercetători din America de Nord şi Europa de Vest, o dovadă în plus a imperativului brain networking ca piatră de temelie a succesului cercetării medicale din România.

 

*Cu cel puţin o excepţie notabilă: Spitalul de Ortopedie, Traumatologie şi Recuperare Medicală Eforie Sud, ai cărui medici au fost pur şi simplu concediaţi luna aceasta, înainte de sărbători, după ce activitatea spitalului fusese sistată în august, la ordinul managerului Spitalului Judeţean Constanţa, cu care unitatea din Eforie a fost comasată anul acesta, prin hotărâre de guvern. (n.n., A. M.)

 

Aequanimitas este titlul unui discurs rostit în 1889  de Sir William Osler, părinte-fondator al medicinii interne în America de Nord; semnifică virtutea de a accepta lucrurile aşa cum sunt.

 

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 200 de lei
• Digital – 129 de lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC