Newsflash

Motive de optimism

de Prof. dr. Mircea Ioan POPA - mai 6 2016
Motive de optimism
     „Este dificil de sintetizat ceea ce mi-a plăcut la acest stagiu. Însă nu cred că am nevoie de repere pentru a afirma că mi-a plăcut foarte mult. Am apreciat faptul că vedeam aproape zilnic pacienți noi, cu patologii diverse, că aveam «acces» la foile de observație, că discutam cazul și ni-l explicați pentru a-l înțelege cât mai bine, că petreceați mult timp cu noi. De asemenea, dacă aveam întrebări ne răspundeați la ele cu răbdare și nu vă supărați dacă nu știam ceva (deși eu nu mă simțeam deloc bine când nu îmi aminteam noțiuni pe care ar fi trebuit să le știu). Mi-a plăcut că ne-ați arătat un model de anamneză și examen clinic la începutul stagiului, pe baza cărora mi-am adaptat modelul știut de anul trecut. Deși oricum ar fi trebuit să citim cvasiconstant pentru a ține pasul cu materia predată, pentru mine a fost foarte util să știu că ne puneți întrebări din aceasta. Astfel, am citit cu mai mult spor, fiind o motivație în plus. Și tot astfel, am observat că erau momente în care chiar citisem, dar nu eram în stare să reproduc informațiile respective atunci când eram întrebați ceva, motiv pentru care mai citeam o dată. Mi-a plăcut că nu ne-am limitat la lucrurile pe care trebuie să le știm pentru examen, ci am discutat și citit în plus.“
     Am citat dintr-un mesaj studențesc adresat medicului călăuzitor pe parcursul unui modul. Uneori durata modulelor este mai scurtă decât ar fi necesar pentru a se putea parcurge tot ceea ce este specificat în programă. O variantă (foarte bună) este cea abordată de studenții care chiar și-au înțeles misiunea; ei vor citi fără să țină cont de lista cursurilor „pentru examen“. Dintre aceștia se vor selecta și cei mai buni colegi, cei de care avem atât de multă nevoie. O primă reacție colegială este chiar și transmiterea opiniilor către persoana cu care au lucrat după ce se termină toate activitățile administrative, nu mai există presiunea examenului, a notei – colegial, se transmite feedback (pe care mulți dintre noi îl așteptăm).
     „Să scriu ce nu mi-a plăcut este mai greu. La un moment dat, ne-ați întrebat cine vrea să vorbească cu un pacient și nu zicea nimeni nimic. Am propus să numiți pe cineva, dar nu ați vrut și ați spus că trebuie noi să ne «zbatem» pentru asta. Pe moment, deși am înțeles ideea, mi-a lipsit inițiativa și mă tot gândeam dacă vor alți colegi să vorbească, să nu se supere pe mine dacă mă ofer. Poate că a fost bine și așa cum ați procedat, pentru că am încercat să am mai multă încredere în mine și să răspund la întrebări fără să-mi fac griji că aș putea spune o prostie (până acum nu prea răspundeam la LP-uri, tocmai din acest motiv).“ Din păcate, am văzut foarte rar (poate de patru-cinci ori în 28 de ani) colegialitatea manifestată prin stimularea implicării reciproce într-o grupă sau într-o parte de serie. Înainte de 1989 am întâlnit-o mai frecvent. Ce s-a întâmplat? De ce temerea sau rezerva par mai mari acum? E posibil ca analiza să fie distorsionată de poziția mea, care s-a schimbat. Aș dori să văd că viitorii colegi înțeleg mai bine importanța implicării în discuții, dezbateri, prezentări, elaborarea unui feedback critic, constructiv – cu multă colegialitate.
     „Nu îmi doresc să urmez această specialitate, dar acest lucru nu mă împiedică să învăț. Deși cred că știu deja ce doresc să aleg la rezidențiat, mi-ar plăcea să am o cultură medicală cât mai largă. Acest lucru mi se pare foarte important în procesul nostru de dezvoltare pe plan profesional. Cred că și alți colegi sunt de acord că medicina este un subiect vast și integrativ. Nu pot nega faptul că aspir la o notă cât mai mare la examen, dar nu acesta este scopul principal pentru care învăț. În situația ideală pe care mi-o imaginez, toate informațiile pe care le acumulez (în timpul facultății și ulterior) vor fi spre binele și folosul viitorilor mei pacienți. În plus, aș dori să am cui să transmit mai departe tot ce învăț, astfel încât experiența mea să devină utilă pentru alți colegi.“ Chiar dacă nici de această dată în mod direct, spiritul de colegialitate se relevă. Un bun coleg dorește să știe, este gata să colaboreze, poate intra în orice echipă și are capacitatea de a își aduce contribuția la eforturile tuturor colegilor care acționează înspre vindecarea pacienților.
     „Pot afirma cu o deplină siguranță că vreau să rămân în România și să profesez ca medic acolo unde m-am născut. Sunt de părere că și țara noastră oferă multiple posibilități de dezvoltare. Cel mai important motiv pentru alegerea mea îl reprezintă dorința de a-mi aduce contribuția în sistemul medical din țară și de a ajuta la o eventuală schimbare în bine, acolo unde este nevoie. Chiar dacă voi pleca pentru o perioadă scurtă, dacă voi avea ocazia, în cadrul diverselor burse care pot fi obținute, mă voi întoarce acasă, gata să aplic aici orice cunoștințe dobândite peste mări și țări. Nu aș vrea să atribui aceste idei entuziasmului caracteristic tinereții, deoarece sper să îmi păstrez aceeași atitudine, în ciuda greutăților și a piedicilor pe care este posibil să le întâlnesc. Mi-ar plăcea să urmez și o carieră universitară, să formez studenți și să-mi pun amprenta într-un mod pozitiv asupra evoluției lor. Cred că, pe durata facultății, avem nevoie de modele bune, de oameni implicați, care să ne îndrume, atât pe plan profesional, cât și moral/personal. Nu sugerez că aș putea ca eu să ajung un model pentru alții, dar am cunoscut profesori sau asistenți universitari care au devenit modele pentru mine și aș vrea să le urmez exemplul (sau măcar să încerc).“ Am citit și am recitit mesajul de mai sus. Știu cine l-a scris. Știu cui îi este adresat. Mă bucur de fiecare dată când există oameni care fac posibilă scrierea unor gânduri atât de frumoase. Sunt încântat atunci când tineri de calitate își înțeleg menirea, sunt dispuși să lucreze pentru bani mai puțini și în condiții ceva mai vitrege – dar nu renunță la respectarea obligației morale pe care o au față de români, față de România. Citeam deunăzi câteva date din istoria Institutului „Cantacuzino“ și am aflat că, în 1972, profesorul George Emil Palade a vizitat România și a sprijinit trei tineri din Institut în obținerea unor burse de studiu în centre de înaltă reputație din SUA. Nu m-am bucurat deloc să aflu că doi dintre ei nu s-au mai înapoiat. Cât de frumos, cât de colegial ar fi fost ca, dacă au fost trei beneficiari ai unor burse, aceștia să se întoarcă zece, adică să convingă și alți colegi să vină alături de ei și să își aducă contribuția la dezvoltarea medicinii în țara noastră.
     Am să închei cu gândurile care au reieșit dintr-un alt mesaj primit în aceste zile de la o viitoare colegă. „Astăzi am fost la cimitirul Eroilor Revoluției. Am văzut că sunt persoane care au mare grijă de curățenie. Am fost impresionată când am văzut că au murit atunci, de la foarte tineri, până la oameni în vârstă. Cel mai mult m-a marcat faptul că tineri de vârsta mea (20 de ani) au crezut în schimbare și au avut curajul să își manifeste convingerile.“ Îmi sfătuiesc studenții să nu îi uite pe eroi, să nu neglijeze importanța istoriei, importanța tradiției, să îi respecte pe înaintașii care au contribuit la supraviețuirea peste secole a țării noastre. Unii dintre colegii mai tineri pun în aplicare unele dintre aceste sfaturi.
     Sunt și tineri – viitori medici – care spun: „Abia aștept săptămâna viitoare. O să fie Denii în fiecare seară și vreau să merg. Ce poate fi mai frumos de atât?“. Suntem în acea săptămână în care gândurile și sufletele noastre ar trebui să fie îndreptate spre ceea ce este (și mai) important. Iar după durere, să vină în casele tuturor colegilor și în casele tuturor sărbători fericite!

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe