Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta

Căutare:

Căutare:

Acasă

Motive de bucurie

Viața Medicală
Prof. dr. Mircea Ioan POPA marţi, 17 martie 2015
   Săptămâna trecută am discutat despre mame, despre importanţa specială a familiei şi despre modul fără cusur în care ar trebui să abordăm o viitoare sau actuală mamă. În această săptămână de început de martie, nu putem aminti decât exemple pozitive: este momentul doamnelor şi domnişoarelor, în faţa cărora trebuie să ne plecăm, cu respect şi preţuire.
   În urmă cu puţină vreme, o fostă studentă care a ales calea mai grea a căsătoriei încă din timpul facultăţii, mi-a cerut sfatul privind maternitatea în care ar fi mai bine să îşi aducă pruncul la viaţă. M-am gândit, iar cu aprecierea pe care o am faţă de clinica respectivă, i-am spus părerea mea. A fost de acord şi mai apoi mi-a mărturisit că alegerea a fost cea bună, grija colegilor şi colegelor mai mari faţă de ea a fost remarcabilă, a simţit că este tratată ca o colegă, aşa cum este cel mai potrivit.
   Însă, dacă ar putea să se spună că modul a fost preferenţial, datorită recomandării mele, voi istorisi evoluţia în calitate de mămică a unei alte foste studente care şi-a început mesajul spunând: „Desigur că au existat unele diferenţe în comportamentul celor care m-au îngrijit, comparativ cu acela faţă de celelalte mămici. Dar nu din punctul de vedere al profesionalismului. Deşi nu suntem specializaţi în acelaşi domeniu, medicii ginecologi s-au purtat ca nişte colegi. Cu tact şi amabilitate, s-au ocupat de mine astfel încât am simţit că mă aflu înconjurată de amici, de colegi şi nu de nişte halate albe“. Ambele tinere mămici au dorit ca sarcina să le fie supravegheată, pe cât posibil, de colege şi nu de colegi. Trebuie să recunosc că de multe ori m-am gândit şi aş dori să existe cât mai multe colege medic specializate în domeniul obstetrică-ginecologie, pentru ca pacientele sau mamele să se poată adresa şi să poată fi examinate şi tratate de o persoană de acelaşi sex. Înainte de naştere, colega noastră mai tânără a discutat cu medicul privind metoda de naştere pe care ar recomanda-o fiicei ei (mai ales pentru că sunt atât de multe discuţii în comparaţia dintre naşterea pe cale naturală sau prin intervenţia de tip cezariană), iar răspunsul primit a venit ca de la o mamă, de la o colegă şi de la o femeie-medic cu responsabilitate în propunerea celei mai bune variante viitoarei mămici. Modul de abordare a fost în acelaşi timp profesionist şi colegial. Discuţia s-a purtat cu calm, însoţită de exemplificări, de posibilitatea de a pune întrebări şi de a cere lămuriri suplimentare.
   Din amintirile acelei perioade, mi-a spus că şi atunci când a avut examinările periodice însoţite de evaluarea ecografică, medicul i-a explicat cu blândeţe tot ceea ce se putea observa pe ecran şi că senzaţia era că acest lucru nu este făcut special, ci reprezintă regula (explicaţii date şi medicilor rezidenţi pregătiţi în clinica respectivă). „A contat şi că, în timpul intervenţiei, domnişoara doctor anestezist, care mă cunoştea, mi-a vorbit, a glumit, m-a încurajat, mi-a făcut prima poză cu fetiţa mea. A contat şi că, atunci când am revenit în salon, medicul de gardă a trecut pe la mine mai des ca să vadă cum mă simt. Chiar dacă sunt medic, ar fi fost imposibil şi chiar arogant să cred că toţi angajaţii de pe o secţie (infirmiere, asistente, moaşe, medici) îmi cunosc statutul şi că, din acest motiv, au o atitudine diferită, mai bună în comparaţie cu atitudinea faţă de alte mame. Desigur că nu ştiau şi s-au comportat amabil. Asistentele, moaşele se schimbă în funcţie de turele de lucru, iar pe parcursul a două-trei zile nu te intersectezi de două ori cu aceleaşi persoane. Am stat în salon şi cu alte paciente, care nu erau la prima naştere, iar acestea au avut numai cuvinte de laudă despre medicii din clinică.“ Astfel, gândul tinerei mămici a fost că, deşi toate amintirile sunt bune şi foarte bune, poate că ţine de alegerea de a naşte în clinica respectivă şi poate că nu se întâmplă la fel în toate clinicile de profil.
   Dacă este aşa sau nu, vom mai discuta în numerele viitoare, dar este sigur că ar fi bine ca aceasta să reprezinte regula – pentru toate mămicile şi viitoarele mămici, colege sau nu, parte a sistemului de sănătate sau nu. Aducerea la viaţă a unui suflet trebuie să reprezinte un motiv de mare bucurie, iar cei din jur să îşi aducă (modesta) contribuţie prin atitudine pozitivă, încurajare şi tot ce este mai bun pentru mamă.
   Acum, la început de primăvară, doresc să urez: La mulţi ani! pentru toate doamnele sau domnişoarele, urare însoţită de gânduri bune şi speranţă.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 200 de lei
• Digital – 129 lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC