Legea
nr. 487/2002 a sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări
psihice a fost modificată prin Legea nr. 129 din 12 iulie 2012, publicată în
Monitorul Oficial nr. 487 din 17 iulie 2012, aducându-se astfel o serie întreagă
de clarificări şi completări actului normativ vizat.
Încă
de la definirea unor termeni, legiuitorul român a considerat necesară
corectarea noţiunii de „persoană cu tulburări psihice“ prin aceasta înţelegându-se
„persoana cu dezechilibru psihic sau insuficient dezvoltată psihic ori
dependentă de substanţe psihoactive, ale cărei manifestări se încadrează în
criteriile de diagnostic în vigoare pentru practica psihiatrică“.
De
asemenea, se înlocuieşte noţiunea de „reprezentant personal“ cu cea de
„reprezentant convenţional“, acesta fiind definit ca persoana care acceptă să
asiste sau să reprezinte interesele unei persoane cu tulburări psihice,
reprezentant care potrivit legii are următoarele drepturi şi obligaţii: • de a
asista pacientul în relaţiile cu unitatea medicală, cu instituţiile publice sau
cu orice alte persoane, numai în legătură cu internarea şi cu tratamentul medical,
inclusiv cu drepturile acestuia pe durata tratamentului, şi numai pentru
perioada în care pacientul are dificultăţi în a aprecia implicaţiile unei
decizii asupra lui însuşi • de a reprezenta interesele pacientului pe lângă
conducerea spitalului de psihiatrie, precum şi în faţa organelor judiciare, după
caz, numai în legătură cu internarea şi tratamentul medical, inclusiv cu
drepturile acestuia pe durata tratamentului, şi numai pentru perioada în care
persoana reprezentată are dificultăţi în a aprecia implicaţiile unei decizii
asupra ei înseşi • de a fi informat, la cerere, cu privire la asistenţa medicală
acordată pacientului. Dacă însă medicul psihiatru suspectează unele interese
contrare între pacient şi reprezentantul său legal sau convenţional, va sesiza
autoritatea tutelară ori, după caz, direcţia generală de asistenţă socială şi
protecţia copilului din unitatea administrativ-teritorială în care pacientul îşi
are domiciliul sau reşedinţa, pentru iniţierea procedurilor necesare desemnării
unui alt reprezentant.
Totodată,
se introduce noţiunea de „contenţionare“ – restricţionarea libertăţii de mişcare
a unei persoane, prin folosirea unor mijloace adecvate pentru a preveni mişcarea
liberă a unuia dintre braţe, a ambelor braţe, a unei gambe sau a ambelor gambe
ori pentru a-l imobiliza total pe pacient, prin mijloace specifice protejate,
care nu produc vătămări corporale. Prin noul act normativ sunt reglementate
succint atât condiţiile, cât şi modalităţile de aplicare a măsurii contenţionării,
aceasta neputând fi folosită ca sancţiune sau ca parte a programului de
tratament şi nici dispusă pentru cazuri de suicid sau de autoizolare ori ca o
soluţie pentru lipsa de personal sau de tratament, ca o formă de ameninţare,
pentru forţarea unei bune purtări ori pentru a preveni distrugerile de bunuri.
Prin
modificările aduse, se statuează un principiu clar asupra drepturilor pacienţilor,
în sensul că bolnavii psihici monitorizaţi prin sistemul de asistenţă
ambulatorie, indiferent de statutul social pe care îl au, beneficiază de
medicamente gratuite suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de
sănătate.
În
privinţa reprezentanţilor organizaţiilor neguvernamentale care desfăşoară
activităţi în domeniul sănătăţii mintale sau al protecţiei drepturilor omului,
aceştia au dreptul consfinţit de lege – şi prin acest act normativ – de a
vizita unităţile de psihiatrie sau centrele de recuperare şi reabilitare şi de
a lua contact cu pacienţii, în baza unei autorizaţii emise de directorul
Centrului Naţional de Sănătate Mintală şi Luptă Antidrog.
Având
în vedere complexitatea subiectelor dezvoltate, precum şi spaţiul limitat al
prezentei rubrici, recomandăm persoanelor interesate, mai ales celor care
asigură asistenţa medicală psihiatrică a pacienţilor aflaţi în spitalizare
continuă sau discontinuă – psihiatri, specialişti de medicină internă sau
medicină de familie, psihologi, asistenţi medicali specializaţi, asistenţi
sociali, ergoterapeuţi sau personal paramedical – lecturarea cu atenţie a întregului
act normativ, aşa cum a fost acesta modificat.