Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!

Căutare:

Căutare:

Acasă

Mitologia instituțională

Viața Medicală
Dr. Vlad STROESCU vineri, 4 decembrie 2015
     La grădinița unde merge fiica mea cea mare, a fost un caz de scarlatină. Drept care educatoarea ne-a informat că avem datoria să prezentăm cât mai repede rezultatul unui exsudat faringian. E o situație obișnuită. Sunt convins că și dumneata, cititorule, ai trecut prin ea, dacă ai copiii de grădiniță.
     La momentul respectiv, uitând de contextul meu social, acela de simplu părinte, am încercat să cer explicații suplimentare, având în vedere că, din câte știam eu (deși sunt doar psihiatru), exsudatul faringian nu e recomandat la copii asimptomatici. După cum nu sunt recomandate nici măsuri terapeutice de vreun fel pentru un copil sănătos dar pozitiv pentru Streptococcus pyogenes. Atunci, la ce bun? Nu știu, mi s-a răspuns, așa sunt regulile. L-a cerut medicul școlar? Nu, „Sanepidul“. Nu facem noi regulile, nu împușcați mesagerul.
     Nu mai departe de vara asta, o anchetă Hotnews, care dezvăluia abuzul de analize și antibiotice în mediul școlar și preșcolar, a dus la elaborarea de noi norme ale Ministerului Sănătății. Acum, acestea menționează că, pentru înscrierea la școală sau grădiniță, nu este necesar decât un aviz epidemiologic și orice analiză suplimentară trebuie să fie mai întâi solicitată de medicul de familie. Apariția unui caz de scarlatină e o situație diferită de înscrierea în învățământ, dar doar la suprafață. Exsudatul faringian, în lipsa simptomelor, e la fel de inutil, doar că, aparent, ordinul ministrului nu se mai aplică.
     „Ce se întâmplă dacă exsudatul iese pozitiv?“, am întrebat. Ei bine, nimeni nu știe. E probabil o chestiune de judecată intimă morală. Cu siguranță, unii părinți își vor ține copilul acasă și îi vor da și antibiotice. Motivul nu va fi medical, ci sociocultural. Nu sterilizarea faringelui va fi justificarea (de altfel, aparent, ea e greu de realizat la persoanele asimptomatice), ci presiunea socială. Dacă n-o vor face, ceilalți părinți vor privi non-acțiunea cu resentiment și grijă față de propriii copii. Iar personalul de la grădiniță are propriul lui cod de legi nescrise de respectat, guvernat de entități tenebroase cum este Sanepidul. E important să facem distincția între Direcția de Sănătate Publică, de la care solicitarea investigării unei întregi grădinițe a pornit sau nu – pentru că, în mod relevant, nu există o comunicare directă către părinți din partea DSP – și „Sanepid“, entitate culturală învestită cu mare autoritate simbolică, ce poate face și desface destine și dicta reguli și ritualuri de conduită.
     Dacă povestesc exemplul de mai sus nu este ca să-mi ventilez frustrările legate de sistemul public de învățământ (mă rog, o fi și asta, măcar puțin), ci ca să ilustrez faptul că problema antibioticelor în România, în ciuda faptului că este formulată, în mod repetat, prin strădania presei și a medicilor, în termeni medicali și științifici, rămâne în esență o problemă culturală. Și asta nu doar în mediul neo-folcloric foarte prolific și comercial, în care antibioticele sunt drăcușori sau îngerași alături de alte entități mitice, homeopatice, naturopatice sau altminteri alternative. Despre acesta ne putem minuna și scrie fără odihnă multă vreme. Ci și în mediul instituțional, cum e cel al educației, care ar trebui să fie guvernat de reguli complet desacralizate.
     De ce se întâmplă asta? Probabil ar fi timpul ca ministerele sănătății și educației să angajeze o comisie de antropologi care să studieze fenomenul. Dar, dacă privim înapoi, e ușor de văzut că, în realitate, toate instituțiile de stat ale ultimelor multe decenii au funcționat în baza unei mitologii birocratice, în care fiecare funcție venea cu propriile hierofanii, manifestări cvasisacre ale puterii. Acestea fundamentau și justificau fiecare decizie sau țidulă și veneau inclusiv cu propria heraldică – ștampilele pe care, cică, măcar legea nu le mai vrea neapărat.
     Mitologia persistă multă vreme după ce zeii s-au stins. Exsudatul faringian poate are o valoare de prevenire epidemiologică, poate nu – nu e locul meu să declar asta. Dar exsudatul faringian – sau hârtia care îl atestă – are și o valoare de descântec, de exorcizare a demonului, în cazul nostru S. pyogenes, folosind mitologia instituțională. Și acolo unde exsudatul eșuează, scoatem antibioticul, armă cu dublu tăiș, dar mult mai eficace simbolic. Te faci frate cu dracul până treci puntea. La propriu de data asta.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 200 de lei
• Digital – 129 de lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC