Un medic și-a înregistrat pe ascuns
colegii, în timpul unor dispute profesionale. Un pacient nervos a
filmat în camera de gardă cu mobilul și a postat pasaje
„trunchiate“, ca să arate ce rău este doctorul. În câteva
ore, televiziunile, site-urile, blogurile, poate și panourile de
publicitate stradală s-au umplut cu aceste imagini. Carele de
reportaj pe care le vedeam în anii ʼ90 au fost înlocuite de
SUV-uri, în urmă cu un deceniu, iar astăzi reporterii își duc în
spate studioul, într-un rucsac care permite transmisiuni live de pe
orice vârf de munte. Mai nou, nici nu se mai folosesc camere de
filmat, ci se înregistrează cu telefonul, imaginile fiind transmise
în redacții prin whatsapp. Tehnologia a făcut salturi uriașe, iar
mass-media o folosește cu costuri care se prăbușesc de la o zi la
alta. Din păcate, o folosește și împotriva noastră, a medicilor.
Fie că așa e la modă, fie în căutarea unei audiențe facile,
fie, în cazul presei comandate politic, pentru distragerea atenției
de la adevărații responsabili pentru greutățile din sistem.
Din păcate, în medicina românească
înregistrăm un paradox. Dacă în cazul investigațiilor și
imagisticii, al intervențiilor de mare complexitate sau al
protezării s-au introdus tehnologii de ultimă oră, cu costuri
importante dar și cu rezultate pe măsură, telemedicina, care
devine pe zi ce trece mai ieftină, aproape că nu este folosită în
țara noastră. Dezvoltarea unui sistem funcțional de telemedicină
ar aduce câștiguri tuturor celor patru părți implicate: medicului
care solicită un ajutor colegial, pacientului, medicului care oferă
sprijin, publicului larg.
Medicul care solicită sprijin
câștigă cel mai mult: rezolvă cazul la cabinetul său, fiind
pentru pacient furnizorul soluției complete de terapie. El oferă
pacientului acces la un nivel de competență și prestigiu superior,
fără ca acesta să mai fie nevoit să facă un efort suplimentar
(transport, absențe de la serviciu, consum emoțional datorat
deplasării într-un mediu nefamiliar și timpului de așteptare).
Medicul este mai bine motivat, atât material, odată cu creșterea
complexității cazurilor rezolvate, cât și psihologic (se
transformă dintr-un dispecer de cazuistică într-un membru al
echipei care tratează și rezolvă cazul). De asemenea, se dezvoltă
profesional, acumulând experiență și informație din
interacțiunea cu specialistul.
Pacientul, cum arătam, are parte de
o consultație și un tratament similar celor pe care le-ar primi în
marile spitale, fără să aștepte și fără să plece din
localitate. Prin consultul interdisciplinar realizat în timp real,
beneficiind de posibilitățile oferite de telemedicină, soluțiile
sunt oferite mai rapid, cu risc de eroare mai scăzut. O mare parte a
tensiunii din relația medic–pacient este generată de acte
precedente actului medical: așteptare, programări, timp consumat,
deplasare în mai multe spitale. Dacă reușim, prin telemedicină,
să evităm aceste probleme, vom reuși să îmbunătățim relația
cu pacientul și să evităm acuzații, certuri, stres.
Medicul care acordă sprijin câștigă
material, din consultațiile oferite, dar și profesional își
consolidează notorietatea și reputația, adună cazuistică pentru
cercetări/studii.
Publicul larg câștigă acces la
soluții de vârf, indiferent de zona de rezidență, dar are și
beneficii indirecte, odată ce se vor reduce cozile, va crește
performanța sistemului sanitar, în ansamblu, se vor reduce
costurile (internarea pacienților care vin de la distanță în
spitalele regionale, de exemplu, nu va mai fi necesară).
Bariere culturale nu cred să mai
existe, într-o societate în care „gadgeturile“ sunt răspândite
pe scară largă, iar computerul trimis din Spania, cu tot cu
abonamentul la internet, a urcat până în cel mai îndepărtat
cătun de munte. Dacă legătura cu copilul aflat la mii de kilometri
poate fi ținută prin VoIP, de ce ar fi respinsă consultația? În
realitate, sunt două probleme majore. Cu ambele ne propunem să
luptăm. Acest editorial nu este doar o expunere de opinii, ci un
angajament, în numele conducerii Colegiului Medicilor din Municipiul
București (CMMB), pentru acțiuni concrete.
În Europa, telemedicina s-a dezvoltat
acolo unde a existat finanțare adecvată și un mod coerent de
integrare a acestor servicii în activitatea medicală curentă. Așa
cum vă așteptați, vorbim despre Olanda, Marea Britanie, țările
scandinave. Nu văd de ce n-am putea concura cu acestea, așa cum, de
pildă, îi depășim în ceea ce privește accesul la internet de
bandă largă pe americani? Gradul de penetrare a serviciilor de
telemedicină nu mai ține însă de tehnologie, cât de factorii de
reglementare și de mecanismele de finanțare. În cel mai scurt timp
posibil, legislația trebuie să precizeze cum se transmit și
stochează informațiile folosite de telemedicină, alegând din
multitudinea de soluții tehnice existente, cum se stabilește
răspunderea pentru diagnostic și tratament și cum se fac plățile
pentru aceste servicii.
Un obstacol important pe care l-ar
avea de înfruntat telemedicina, după cel legislativ, este lipsa de
încredere între medici. O abilă campanie de învrăjbire a
categoriilor profesionale, una împotriva celeilalte, dar și în
interiorul breslei, a afectat solidaritatea și spiritul de
cooperare. Corporatiștii au fost asmuțiți împotriva bugetarilor,
dascălii împotriva pensionarilor, pacienții împotriva medicilor,
generaliștii împotriva specialiștilor, rezidenții împotriva
profesorilor. Medicul care, pentru a se afirma pe sine, își
denigrează colegul, nu-și dă seama că scade încrederea
publicului în tot sistemul sanitar și că, în acest context, poate
la rândul său deveni ținta unui atac sau a unei acuzații
nefondate. Tensiunile provocate de lipsurile din sistem sunt dirijate
către colegi, în loc să ducă la o acțiune solidară, a tuturor
doctorilor, împotriva cauzelor.
Pentru a lupta cu această stare de
fapt, CMMB își propune să contribuie, cu ajutorul colegilor din
țară, la dezvoltarea sistemului de telemedicină, ca parte din
strategia de recuperare a solidarității breslei și a spiritului de
cooperare între medici. Pentru că autoritățile, până acum, au
întârziat să acționeze, Colegiul Medicilor din Municipiul
București va iniția un grup de lucru, propunând parteneriate
tuturor colegiilor județene interesate, pentru a elabora și testa
mecanismele și reglementările necesare. Concluziile vor fi
înaintate Ministerului Sănătății, Casei Naționale de Asigurări
și Agenției Naționale a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale
(tehnologia de transmitere și stocare fiind reglementată de această
agenție).
Distanțele între medici trebuie
depășite. Atât cele de pe hartă, cât și cele din suflet.
Împreună, suntem mai puternici!