Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!

Căutare:

Căutare:

Acasă

Medicii fumători

Viața Medicală
Prof. dr. Peter MANU vineri, 17 mai 2013

O mai veche zicală spune: „Să faci ce zice popa, nu ce face el“. Mutând lucrurile în domeniul medical, nu o dată se întâmplă ca medicul, fumător convins, să îi predice pacientului despre beneficiile renunţării la fumat. Ce facem cu medicii fumători? Organizaţia Mondială a Sănătăţii, de pildă, nu angajează – fără excepţii – decât nefumători. (Dr. A. M.)

 

   Am participat, nu demult, la congresul Societăţii Române de Cardiologie. Pe treptele din faţa Cazinoului din Sinaia, puteau fi văzuţi, în lumina strălucitoare a acelui septembrie, zeci de oameni cu ecusonul congresului, fumând. Ceva mai târziu, la ora prânzului, terasele oraşului erau pline de congresişti fumători. În primăvara anului următor, la Chicago, am ieşit la aer într-o pauză a reuniunii anuale a American Heart Association. Zgribuliţi din cauza vântului care venea dinspre lacul Michigan, câţiva oameni de serviciu fumau rapid, fără să vorbească. Trebuie să pomenesc şi faptul că, din cei 270 de rezidenţi care au trecut prin serviciul pe care îl conduc în ultimii 20 de ani, numai unul era fumător.
   În 2007, Cleveland Clinic – în opinia multora (inclusiv a mea) cel mai bun spital din Statele Unite – a decis să nu mai angajeze fumători. Decizia era perfect legală, pentru că Cleveland Clinic este o instituţie privată, iar fumatul nu este un drept protejat specific de constituţia ţării sau a statului Ohio. Din 2007 până în 2009, proporţia fumătorilor din Cuyahoga County (regiunea în care se află Clevelend Clinic) a scăzut de la 20,7% la 15%, în timp ce în restul statului a rămas la 20,3% (Schmidt H, Voigt K, Emanuel EJ. The ethics of not hiring smokers. N Engl J Med. 2013 Apr 11;368:1369-71). Cum se vede, mesajul a fost recepţionat prompt de întreaga populaţie, nu numai de cei care doreau să lucreze la prestigioasa instituţie. Măsuri similare au fost luate de Baylor Health System în Dallas şi de University of Pennsylvania Health System în Philadelphia, organizaţii cu zeci de mii de salariaţi fiecare. Până acum însă, nu ştiu ca o instituţie sau industrie de aceste dimensiuni să fi trecut la următorul pas logic, care ar fi concedierea fumătorilor. Şi, desigur, suntem foarte departe de ziua în care tutunul va fi trecut în categoria substanţelor adictive interzise prin lege.
   Ştim – sau ar trebui să ştim – că fumatul contribuie decisiv la cel puţin 20% din decese. În Statele Unite, cu 440.000 de astfel de cazuri în fiecare an, fumatul produce mai multe decese decât SIDA, consumul ilegal de droguri, bolile produse de ingestia alcoolului etilic, accidentele rutiere, sinuciderile şi omuciderile luate împreună. Pentru orice instituţie sau industrie, refuzul de a angaja fumători are sens, pentru că va reduce cheltuielile legate de sănătatea precară a fumătorilor şi va corecta efectul productivităţii scăzute prin absenteism medical.
   Dilema morală este uşor de înţeles. Pe de-o parte, decizia de a exclude fumătorii de la avantajele unui post salarizat produce avantaje financiare nefumătorilor (categoria majoritară), în măsura în care scade costul asigurărilor de sănătate private prin înlăturarea unui grup care ar consuma mai multe resurse. Pe de altă parte, un fumător „sănătos“ poate fi la fel de util angajatorului ca un nefumător, iar decizia poate fi considerată discriminatorie. Ajungem, din nou, la un conflict discutat des în acest colţ de pagină, cel dintre autonomie şi justiţie socială. În acest caz, justiţia socială identifică fumatul, expresie a alegerii individuale de a utiliza un produs legal, drept adversar al binelui comun, prin scăderea resurselor financiare alocate sănătăţii, pe care le împărţim cu toţii. Rămâne doar să decidem dacă binele comun este mai important decât libertatea de a dispune cum vrem de viaţa şi sănătatea noastră.

 

 

Aequanimitas este titlul unui discurs rostit în 1889 de sir William Osler, părinte-fondator al medicinii interne în America de Nord; semnifică virtutea de a accepta lucrurile aşa cum sunt.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 180 de lei
• Digital – 115 lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC