Mamele
surogat (mame purtătoare – gestational carriers) sunt femeile care
acceptă procedura de implantare, în uterul lor, a unui ou produs in vitro. Ele
își iau obligația de a purta sarcina pe întreaga durată, urmând să predea
copilul nou-născut cuplului infertil pentru care se desfășoară procesul.
În
funcție de modul în care este produs oul care urmează să fie implantat, există
mai multe situații de „surogație“. Dacă acesta este format prin fertilizarea in
vitro a ovulului viitoarei mame cu sperma provenită de la partenerul ei legal,
embrionul va fi 100% produsul genetic al cuplului, fără să aibă nicio conexiune
de ereditate cu mama purtătoare. Dacă viitoarea mamă suferă de sterilitate și
pentru fertilizarea in vitro se folosește un ovul de la un donor străin,
copilul nu va avea legătură genetică cu mama purtătoare, dar va fi rezultatul
genetic al cuplului numai în proporție de 50%. La fel, dacă viitorul tată este
steril și fertilizarea folosește spermă donată. Uneori, și ovulul și sperma
provin de la donatori străini, iar embrionul rezultat nu este înrudit genetic
nici cu viitorii părinți legali, nici cu mama purtătoare. Toate aceste variante
sunt sarcini prin mamă purtătoare (surogația de sarcină), care – de fapt – este
„femeia cu uterul de închiriat“.
Surogația
tradițională se referă la situațiile în care o femeie este inseminată pe cale
naturală sau artificială cu sperma de la un bărbat străin și care acceptă ca
după naștere să cedeze dreptul de a fi părintele copilului cu care este direct
înrudită. Această variantă este folosită de cuplurile de homosexuali masculini,
care doresc să aibă copii.
Purtarea
unei sarcini destinate altcuiva nu este legală în multe țări, și nici în unele
state americane. Religia catolică este foarte drastică și condamnă procedura,
pe care o numește profund imorală, la fel ca pe toate celelalte metode care
folosesc fertilizarea in vitro. În Israel, surogația de sarcină este acceptată
numai dacă oul este rezultat din celulele germinale ale viitorilor părinți.
Însă procedeul devine din ce în ce mai popular în Statele Unite, unde între
anii 2002 și 2012 numărul copiilor născuți pe această cale a crescut de la
1.000 la 2.000 pe an.
În
cuplurile infertile, metoda de dezvoltare a propriului ou cu ajutorul unei mame
străine este mult mai atractivă decât adoptarea unui copil „străin“. Singura
frână în răspândirea rapidă a metodei sunt costurile ridicate. În medie, un
cuplu trebuie să se aștepte la cheltuieli de minimum 100.000 de dolari pentru
întregul proces, care are o durată de aproape doi ani. Firme specializate oferă
serviciile lor care acoperă toate problemele medicale, financiare și legale pe
care le implică obținerea unui copil pe această cale. Beneficiul realizat de
mama purtătoare este de circa 30.000–50.000 de dolari. Ca să reducă din
cheltuieli, unele cupluri au luat legătura cu femei din alte țări, pe care le
plătesc mai ieftin. Astfel a luat naștere „turismul infertilității“.
Viitoarea mamă purtătoare trebuie să
îndeplinească anumite condiții: vârsta între 21 și 41 de ani, indicele de masă
corporală sub 33, să aibă suport familial și comunitar, să dovedească abstinență totală de la alcool, fumat și droguri și să accepte
să fie testată periodic. În faza de selecție, candidatele sunt testate pentru
boli ereditare, infecțioase, malformații genetice și afecțiuni neuro-psihice.
Practica a relevat că cele mai bune candidate sunt soțiile de militari: soții
sunt plecați de acasă pe durate lungi, nevestele militarilor sunt de obicei
persoane echilibrate și cu standarde morale ridicate, venitul familiilor este
modest și aceste femei – cele mai multe casnice – sunt dornice să contribuie la
stabilitatea financiară a familiei.
Câteodată,
procesul este tulburat de conflicte, mai ales după nașterea copiilor. Mamele
purtătoare devin în unele cazuri prea mult legate de nou-născuți și dezvoltă o
reacție psihologică exagerată, cauzată de amenințarea separării.
Opiniile
despre mamele surogat sunt împărțite. Există susținători energici ai practicii,
mai ales oamenii tineri, homosexualii, profesioniștii din medicina sterilității
și – bineînțeles – cuplurile care nu pot avea mult râvniții copii. Oamenii mai
în vârstă, grupurile religioase, organizațiile civile și în special asociațiile
feministe se opun metodei. Pentru aceștia, mamele surogat sunt expuse la situația
de a deveni femei de categorie inferioară.
Experiența
trecutului ne arată că atunci când un procedeu are atracție pentru public prin
calitățile produsului, șansele cele mai mari sunt că va persista, progresa și
câștiga disputele legate de calitățile sale. În cazul sarcinii, pentru străini,
„produsul“ are o irezistibilă putere de atracție. Dacă metoda va fi legalizată
în mai multe state, dacă numărul agențiilor furnizoare de copii prin mame
voluntare va crește atunci și costurile se vor reduce, ca în orice situație
supusă legilor pieții libere. Și mai mulți copii se vor naște prin contribuția
a trei, nu a doi părinți.
