În Facultatea de Medicină se duce o luptă
care împarte studenţii nu în două, ci în sute de tabere, unii împotriva altora.
Nu vreau să dramatizez şi nici să exagerez. Mă refer strict la goana după note.
Nu după bani. De ce? Pentru că de ele depinde situaţia: taxă/buget.
Taxa anuală la medicină variază de la un
centru la altul între şase şi nouă mii de lei. O sumă pe care nu orice familie
îşi permite să o ofere copilului pentru a-şi continua studiile. Conştientizând
lucrul acesta, din start, toată energia studentului este îndreptată asupra
notelor. Şi nu este numai aceasta problema. Apare sentimentul acela de
competiţie pe care îl „miroşi“ cale de o milă. Apar, din senin, colegi care te
întreabă ce notă ai luat, dar ce medie
îţi iese? Cât de indiferent ai încerca să fii, tot te deranjează, la un
moment dat. Din aproximativ 500 de studenţi, doar 300 au şansa de a fi la
buget, iar din aceştia doar 50 primesc bursă; 200 sunt obligaţi să plătească.
Cum vor ieşi din facultate studenţii care
luptă continuu pentru un loc la buget? Ce mentalitate, ce stare psihică şi
fizică vor avea? În primul rând, vor fi complet storşi de puteri, frustraţi,
deformaţi ca oameni, pentru că a încerca să menţii mereu ritmul, fără a te
ocupa de tine însuţi, de a face ce îţi place, de a practica un sport, te
transformă în robot. Şi nu avem nevoie de medici care să lucreze mecanic. Avem
nevoie de medici cu pasiune, care să pună suflet în munca pe care o desfăşoară
zi de zi, care să comunice activ cu pacienţii şi restul colegilor de breaslă.
Se tot promovează ideea de muncă în echipă. Cum să fie medicii capabili să
muncească în echipă dacă, pe toată perioada studenţiei, nu au făcut decât să
creeze bariere între ei şi ceilalţi?
Unii medici sunt şi cadre didactice. Eu una
nu înţeleg un lucru: dacă nu îşi doresc să ofere informaţii utile studentului,
dacă nu îi explică lucrurile mai complicate, de ce stau în spatele catedrei? De
ce la unele cursuri profesorii doar schimbă nişte slide-uri monotone, încărcate
de paragrafe pline de informaţii, copiate din cărţi? Şi se mai întreabă de ce
dorm studenţii cu capul pe bănci. Sau, alteori, la examene, îţi spun în faţă:
„Anul trecut ai avut 6. Nu-ţi pun mai mult de 9“. Totuşi, sunt şi profesori pe
care îi apreciez enorm, mai ales pentru faptul că reuşesc, prin pasiunea cu
care vorbesc, să te determine să adori o materie care – spun mulţi – e
dificilă, precum imunologia.
Am lăsat la urmă bursele studenţilor. Aveţi
idee cât este o bursă a unui student la medicină? 260 de lei. (Micşorată pe
perioada vacanţelor, bineînţeles, deoarece studentul nu merge la facultate,
chiar dacă plăteşte în continuare căminul.) Doar atât merită să primească un
student care pleacă de la 7 dimineaţa de acasă şi se întoarce la 8 seara. Asta
în cazul în care nu merge şi în gardă, unde îl poate prinde miezul nopţii. Ideea este că un student, în general,
merită mai mult decât primeşte.
