De Ziua Mondială de Luptă împotriva Cancerului, o
studentă la Medicină face planuri ca tot mai multă lume să ştie ce
înseamnă cancerul de sân şi cum poate fi depistat înainte să te omoare. E
vineri seara şi toate cursurile s-au terminat. Doar vreo douăzeci de
studente au rămas într-un amfiteatru mic de la parter şi notează ce
spune Oana Velicu, o rezidentă la Ginecologie care a venit să le înveţe
despre cancerul de sân.
Flavia Flintaşu e studenta la Medicină de anul
III care a pus cursul pe picioare. Stă pe rândul al doilea şi frământă o
eşarfă. Nu cunoaşte pe nimeni care a avut cancer de sân, dar ştie că
statisticile nu sunt roz: în ultimii 20 de ani, mortalitatea prin cancer
de sân a crescut cu 17% în România, faţă de alte ţări din Europa, unde
s-a redus cu aproape jumătate.
„Iniţial, am organizat un workshop despre partea
emoţională, despre modul cum diagnosticul de cancer de sân afectează
părerea despre sine, cum se schimbă interacţiunile familiale, cele cu
prietenii şi cunoştinţele. Am vorbit cu doctorul Petre Rădescu, rezident
la Psihiatrie, care ne-a ajutat să facem un curs pe această temă“, povesteşte Flavia.
Cu cât a citit mai multe despre cancerul de sân
şi a vorbit cu mai multă lume despre acest lucru, a aflat că femeile din
România nu ştiu mare lucru despre această afecţiune, chiar dacă există
campanii naţionale şi articole cu limbaj accesibil. S-a hotărât să
organizeze ceva din banii ei: a printat pliante alb-negru cu imagini
care învăţau femeile cum să se palpeze şi să depisteze când ceva nu e în
regulă. Şi-a căutat voluntari şi au împărţit împreună fluturaşi peste
tot în oraş. Acum plănuieşte să-şi extindă proiectul: „Vreau să informez
şi persoane de peste 25 ani. Pe de altă parte, îmi doresc să includ
chiar şi elevi de liceu, în special clasele XI–XII. Poate chiar să
vorbim cu pacientele care au supravieţuit bolii…“.
Sunt multe detalii de pus la punct şi până
atunci Flavia vrea doar să asculte şi să înveţe cât mai multe despre
cancer, atât medical, cât şi social. Ascultă cu privirea plecată cum dr.
Velicu povesteşte: „Femeile de la ţară se tratează cu foi de varză şi
ajung târziu la doctor. Am văzut o pacientă cu ţesutul aşa de necrozat
că pe masa de operaţie sânul începea să se desprindă singur“…
