Ce să caute 30 şi ceva de medicinişti într-un hotel de patru stele?
Pe holul hotelului e forfotă. Aici se desfăşoară cea de-a VI-a ediţie a Zilelor Ştiinţifice ale Institutului Naţional de Boli Infecţioase „Prof. dr. Matei Balş“, eveniment prezidat de prof. dr. Adrian Streinu-Cercel. Urcăm la etajul 13, unde e o sală de conferinţe cu perdele albastre rezervată special pentru noi. Primim ecusoane negre şi aflăm că îi aşteptăm pe dl prof. dr. Adrian Streinu-Cercel şi pe dna prof. dr. Daniela Ion. Surpriza e că Ruxandra şi echipa managerială SSMB au reuşit să obţină acceptul celor doi profesori pentru a ne învăţa, în cadrul unui workshop-fulger, câte ceva despre leadership şi finanţare de proiecte.
Societatea Studenţilor Medicinişti
SSMB a fost creată de un grup de studenţi entuziaşti în 1875, la şase ani de la înfiinţarea Facultăţii de Medicină din Bucureşti. Scopul iniţial al organizaţiei era să pună cărţile membrilor la comun şi să strângă sinisfore pentru a-şi putea astfel permite reviste de specialitate din străinătate. Apoi, a crescut dorinţa de a stabili contacte cu studenţii medicinişti din străinătate pentru a deveni tot mai buni şi mai aproape de standardele internaţionale. În 1876, studenţii au mers pe front, împreună cu profesorii lor, pentru a asigura Serviciul Sanitar al Armatei din Războiul de Independenţă.
În prezent, SSMB, reînfiinţat după o pauză de aproape 60 de ani, în 1990, luptă într-un altfel de război. Acela al sărăciei şi ignoranţei educaţiei medicale. Împărţit pe şase departamente, membrii organizaţiei (500 de membri activi!) se ocupă cu sănătatea publică, sănătatea reproducerii şi SIDA, educaţia medicală, schimbările de studii cu studenţi din străinătate, cercetare şi drepturile omului.
La ce bun un curs de leadership?
Societatea are aproximativ 60 de proiecte active de educaţie medicală pentru populaţie, de sprijin psihologic pentru copiii orfani şi persoanele infectate cu HIV, dar şi de schimburi de experienţe cu studenţii străini. Aceste programe sunt coordonatate doar de studenţi, fără ajutorul vreunui specialist în comunicare.
Coordonatorii experimentaţi au învăţat deja cum e cu birocraţia şi obţin fonduri de la diverse organizaţii. Însă majoritatea proiectelor funcţionează fără bani şi trăiesc din pasiunea voluntarilor. Nu se plânge nimeni de acest lucru, atâta timp cât majoritatea proiectele vizează doar câteva sute de oameni. „Dar dacă vrem să le extindem? Dacă vrem să vizăm şi alţi oameni decât cei din Bucureşti? Atunci ne trebuie fonduri!“, îmi spune Irina, un coordonator de proiect.
Ce am învăţat
Profesorul Streinu-Cercel deapănă la workshop amintiri despre România anilor ’90, când nu găseai mai nimic în ţară pentru a combate e o epidemie. Ne povesteşte amuzat de telefoanele în străinătate pe care trebuia să le dea pentru a obţine nişte teste ELISA. Ascultăm cu atenţie şi înţelegem sensul: poţi face lucruri importante şi durabile din nimic, doar să vrei. Asta înseamnă leadership: să identifici nevoi, să găseşti soluţii şi să-i convingi şi pe alţii să lucreze cu tine. Iar atunci când soluţia ţine de bani, intră în discuţie dna prof. dr. Daniela Ion, care ne învaţă – prin exemple personale – cum să scriem proiecte pentru obţinerea de fonduri europene.
Şi acum?
După conferinţă, ne adunăm toţi la un suc, un fel de team-building în variantă studenţească. E prima ieşire pe anul acesta universitar. După asta, începe munca la proiecte. Se vorbeşte despre planuri de viitor. Anca Simioniuc e şefă de departament pentru sănătatea reproducerii şi SIDA. Îşi dă părul după ureche şi zice hotărât: „Până la urmă noi suntem viitorul sistemului medical. Pentru că ne încăpăţânăm să credem că schimbăm ceva în bine. Şi avem şi îndrăzneala să spunem că toată lumea ar trebui să tragă cu dinţii de idealuri, aşa cum facem noi“.