Din când în când, Bucureştiul este onorat cu vizita câte unui laureat al Premiului Nobel. Nu demult, a poposit în oraşul de pe Dâmboviţa virusologul Harald zur Hausen, căruia i s-au prezentat momentele de glorie ale cercetării medicale din România ultimului secol. Înaintea lui, Capitala o primise, cu sentimente amestecate (mândrie, gelozie şi resemnare), pe Herta Müller, iar la începutul mileniului venise, de câteva ori, Elie Wiesel, invitat să conducă comisia prezidenţială pentru studiul Holocaustului din România. (...)  "> Labour of love - Viața Medicală
Newsflash

Labour of love

de Prof. dr. Peter MANU - aug. 19 2011
Labour of love

Remembering without ceasing your work of faith, and labour of love, and patience of hope… (King James Bible, 1 Thessalonians 1:3)
   Din când în când, Bucureştiul este onorat cu vizita câte unui laureat al Premiului Nobel. Nu demult, a poposit în oraşul de pe Dâmboviţa virusologul Harald zur Hausen, căruia i s-au prezentat momentele de glorie ale cercetării medicale din România ultimului secol. Înaintea lui, Capitala o primise, cu sentimente amestecate (mândrie, gelozie şi resemnare), pe Herta Müller, iar la începutul mileniului venise, de câteva ori, Elie Wiesel, invitat să conducă comisia prezidenţială pentru studiul Holocaustului din România. (...)
 

Remembering without ceasing your work of faith, and labour of love, and patience of hope… (King James Bible, 1 Thessalonians 1:3)
   Din când în când, Bucureştiul este onorat cu vizita câte unui laureat al Premiului Nobel. Nu demult, a poposit în oraşul de pe Dâmboviţa virusologul Harald zur Hausen, căruia i s-au prezentat momentele de glorie ale cercetării medicale din România ultimului secol. Înaintea lui, Capitala o primise, cu sentimente amestecate (mândrie, gelozie şi resemnare), pe Herta Müller, iar la începutul mileniului venise, de câteva ori, Elie Wiesel, invitat să conducă comisia prezidenţială pentru studiul Holocaustului din România.
   O singură dată însă s-au aflat la Bucureşti, împreună, doi premiaţi Nobel şi un viitor laureat al acestei distincţii, profesorii George E. Palade şi Christian de Duve, care împărţiseră cu Albert Claude premiul pentru Fiziologie şi Medicină din 1974, şi Gunther Blobel, care avea să devină laureat Nobel în 1999. Palade, de Duve şi Blobel lucraseră împreună în anii ’60 la Rockefeller University în New York. Îi aducea la Bucureşti, în 1979, inaugurarea Institutului de Biologie şi Patologie Celulară, una dintre puţinele raze de lumină din întunericul instaurat în ţară de regimul naţional-comunist. Institutul era şi este a labour of love, „copilul“ unui cuplu extraordinar, Maya şi Nicolae Simionescu, care se întorseseră în România după un deceniu lângă Palade, mai întâi la Rockefeller University şi apoi la Yale. Fără sprijin material autohton, Institutul a reuşit să existe între 1981 şi 1992 mulţumită granturilor obţinute competitiv de soţii Simionescu de la National Institutes of Health din Statele Unite, o performanţă unică în Europa de Est. Din 1995, Institutul de Biologie şi Patologie Celulară este condus de Maya Simionescu, care a creat aici o Şcoală de cercetare fără egal în România, recunoscută pe plan internaţional prin includerea în UNESCO Global Network for Molecular and Cell Biology şi câştigarea concursului pentru desemnarea drept Center of Excellence of the European Community. Aleasă în Academia Română în 1991, Maya Simionescu a primit multe alte distincţii, între care The Louis and Arthur Lucian International Award for Research in Circulatory Diseases de la McGill University din Montréal, The Sanofi Prize for Atherosclerosis and Thrombosis Research, The Ludwig Schaefer Distinguished Professorship la Columbia University, New York şi The Borum Professorship of Cardiology la University of California, Los Angeles.
   În 1986, Maya Simionescu şi doi dintre tinerii cercetători formaţi la Institut, Doina Filip si Aurelian Radu, au descris în detaliu, pentru prima oară, caracteristicile ultrastructurale, biochimice şi fiziologice ale unor celule interstiţiale din inimă care aveau numerous slender and long processes (Filip DA, Radu A, Simionescu Maya. Interstitial cells of the heart valves possess characteristics similar to smooth muscle cells. Circ Res. 1986 Sep;59:310-20). Publicat într-o revistă prestigioasă (factor de impact 9,2), articolul a fost citat până acum de 109 ori. Dintre acestea, doar trei (2,8%) sunt autocitări, o proporţie cu mult sub media de 12% din publicaţii de un asemenea calibru. Lucrarea a fost citată în Nature, Journal of Clinical Investigation, American Journal of Physiology, în trei articole din Circulation şi în cinci studii publicate în American Journal of Pathology. Din motive pe care nu le putem identifica, articolul nu a fost însă niciodată citat de alţi cercetători din România. În orice caz, povestea celulelor interstiţiale valvulare depăşeşte însă efortul de a înţelege ultrastructura inimii. Într-un dialog recent, acad. Maya Simionescu a exprimat autorului acestor rânduri posibilitatea că „(…) aceste celule interstiţiale, care apar în toate organele, nu sunt decât o mare familie de celule ale ţesutului conjunctiv care îşi adaptează funcţiile după organul în care îşi au reşedinţa. Ar fi foarte interesant un studiu comparativ al celulelor interstiţial din diverse organe. Cineva o va face cândva…“.
   Modelul experimental folosit de Maya Simionescu şi colaboratorii săi a avut drept piatră de temelie obţinerea unei culturi pure de celule interstiţiale prelevate după incubarea valvelor cardiace obţinute prin disecţii minuţioase ale inimilor de şoareci, şobolani şi iepuri. Studiile imunohistochimice s-au concentrat pe identificarea enzimei cyclic GMP-dependent protein kinase. Un al treilea experiment a testat contractilitatea acestor celule interstiţiale. Studii ultrastructurale au fost efectuate şi pe valve cardiace obţinute de la pacienţi cu valvulopatii reumatice operaţi de dr. Radu Deac la Clinica de Chirurgie Cardiovasculară din Târgu Mureş.
   Rezultatele, descrise cu precizie şi eleganţă, constituie, fără urmă de îndoială, dovada că prioritatea descoperirii acestor celule aparţine Mayei Simionescu şi colaboratorilor ei. Autorii demonstrează că celulele interstiţiale valvulare au caracteristici care aparţin şi fibroblaştilor şi celulelor musculare netede vasculare. Extensiile citoplasmatice sunt în contact intim cu fibrele de colagen, elastina microfibrilară şi proteoglicanii din matricea interstiţială. Celulele descrise de Maya Simionescu sunt cuplate extensiv prin joncţiuni comunicante şi conţin microfilamente de actină care sugerează o funcţie contractilă. Această proprietate ni se pare a avea o semnificaţie deosebită în lumina unui studiu cu 139 de citări (Willems IE, Havenith MG, De Mey JG, Daemen MJ. The alphasmooth muscle actin-positive cells in healing human myocardial scars. Am J Pathol. 1994 Oct;145:868-75), publicat în 1994, în care s-a demonstrat că celule care posedă caracteristici similare celor descrise în 1986 de cercetătorii din România au un rol hotărâtor în vindecarea după infarctul de miocard.
 
 

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe