Consumul
de droguri este o problemă veche şi complicată a Statelor Unite, care nu pare să
fi fost modificată mult de intervenţiile organelor de lege. Victoria în războiul
antidrog este îndepărtată şi – pentru unii – iluzorie. Folosirea drogurilor
medicale a crescut exploziv în ultimii ani şi a întrecut clasicele droguri de
stradă (heroină, cocaină, metadonă, metamfetamine de producţie ilegală), excepţie
făcând marijuana. Se apreciază că 11% din populaţia Americii cu vârsta de 12
ani sau mai mult (totalizând 3,1 milioane de indivizi) foloseşte droguri
medicale, sporadic sau constant. În timp ce drogurile ilicite „de stradă“ sunt
responsabile de 10.000–20.000 de decese pe an, cele medicale au produs, în anul
2006, în jur de 106.000 de morţi prin supradozaj (JAMA).
Costurile
utilizării de droguri medicale sunt enorme, atingând 53 de miliarde de dolari
pe an (pierderea productivităţii, poliţie şi justiţie, tratamente de
dezintoxicare, costul complicaţiilor medicale), iar profitul celor care le aduc
pe piaţa ilicită este de aproximativ 25 de miliarde de dolari pe an.
Cum
ajung drogurile medicale pe stradă? De-a lungul întregii filiere producător–distribuitor–farmacii–medici–personal
medical– bolnavi–familii de bolnavi, sunt active mecanismele de sustragere
prin furt, falsificare şi vindere de reţete, prin fraude de internet, înşelătorie,
furt în familii şi transport din alte ţări. Pe stradă se vând tabletele
(opioide, narcotice, analgezice, sedative, stimulante, tranchilizante); o
tabletă de valium se negociază la 5–10 dolari, în timp ce una de oxycontin
(opiaceu de sinteză) atinge 80 de dolari.
O
metodă prin care se pot procura droguri medicale este deturnarea medicamentelor
prescrise legal: sunt luate de la cei cărora le-au fost destinate şi introduse
în circuitul ilegal de droguri, sau sunt folosite chiar de cei care le sustrag.
Deturnarea are loc în familii, în cabinetele medicale, dar şi în spitale, unde,
de cele mai multe ori, cei care operează sunt cadre medicale, sau angajaţi de
tip brancardieri, tehnicieni, îngrijitori. În spitale, se fură mai puţin
tablete şi mai mult droguri injectabile. Preferatul este fentanilul, urmat de
morfină, punând în pericol viaţa bolnavului de la care se sustrag
medicamentele.
Mayo Clinic Proceedings, vol. 89, numărul
7 din iulie 2014 descrie o nouă complicaţie de spital care combină deturnarea
de droguri cu infectarea pacienţilor. Personalul care a fost vinovat de acţiunea
criminală a declanşat focare epidemice de bacteriemii cu germeni Gram negativ,
sau infectarea cu virusul hepatitic C. Ele au fost investigate de experţi ai
spitalului şi ai Centrului de Control al Bolilor şi, prin expertiza
epidemiologică, s-a ajuns la identificarea celor responsabili. În
departamentele de chirurgie, mulţi bolnavi sunt conectaţi după operaţie la
pompa analgezică, ataşată la linia de perfuzie intravenoasă. Aceasta foloseşte
rezervoare de morfină şi este reglată să introducă în circuit doze mici de
morfină, atunci când bolnavul apasă pe butonul de comandă. La un spital din
statul Illinois, în anul 2006, o soră toxicomană obişnuia să sustragă morfină
din „cartuşul“ care trebuia schimbat în tura ei şi să completeze lipsa cu o
cantitate egală de apă de la robinet. A produs, în acest fel, nouă cazuri de
septicemie cu germeni Gram negativi.
În
mai multe spitale, bolnavii care fuseseră trataţi prin intervenţii vasculare şi
radiologice primeau injecţii intravenoase cu fentanil la saloanele de
recuperare. Surori medicale sau tehnicieni de radiologie, purtători de virus
hepatitic C, şi-au injectat intravenos o parte a conţinutului din seringile de
fentanil, după care au injectat restul la bolnavi, fără să schimbe acele. Au
rezultate zeci de cazuri de noi îmbolnăviri cu hepatită C, poate chiar sute de
cazuri rămase neidentificate, la bolnavi care nu dezvoltă simptome imediat după
inoculare, ci la mai multe luni după.
Deşi
în spitalele americane drogurile se păstrează în camere închise, la care au
acces doar cei care posedă codurile de securitate şi cărucioarele mobile cu
medicamentele bolnavilor, putând fi manipulate doar prin introducerea în
computer a codului bolnavilor şi utilizatorilor, frauda încă este posibilă.
Unul din motive este că personalul medical implicat – cel mai des medici,
farmacişti şi surori afectaţi de toxicomanie – sunt indivizi inteligenţi,
puternic motivaţi să obţină drogurile şi uneori atât de disperaţi încât sunt
capabili să-şi asume riscuri. În prevenirea jafului de droguri în spitale şi
mai ales a actelor care periclitează bolnavii, ce pot fi expuşi la îmbolnăviri
cu afecţiuni grave, se cer instituite noi măsuri de precauţie: mai multe camere
video, prezenţa mai activă a asistentelor supraveghetoare sau şefelor de tură,
testarea prin probe de urină a personalului la intervale frecvente, instruirea
bolnavilor şi familiilor şi cooperarea mai strânsă cu experţii legali.
