Japonia este o ţară a contrastelor. După ce ai călcat pe acest pământ eşti fascinat. Pe de o parte eşti înconjurat de cea mai avansată tehnologie, pe de altă parte există oraşul Kyoto, înconjurat de peste două mii de temple construite de-a lungul miilor de ani.

   Am călcat şi eu pe acest tărâm cu aparatul de fotografiat.

   Aşa cum templele şi trenul de mare viteză coexistă, la fel se întâmplă şi cu oamenii. Unii dintre ei încearcă să fie în pas cu ultimele excentricităţi ale modei, însă tradiţia este frecventă, iar gheişele nu sunt numai un mit.

   Tânăra din prima imagine se afla în preajma templului Kiyomizu-dera din Kyoto. Mi-a atras atenţia prin costumaţia tradiţională, apoi prin atitudine. S-a oprit şi m-a privit, cu un zâmbet discret, asiatic, în spatele căruia nu poţi ghici ce sentimente se ascund. (Misterul…) Fetiţa cea voinică, cu o pungă mai mare ca ea însăşi, se afla în Nara, vechea capitală imperială (Traversând prin istorie). Domnişoara decisă, în pas cu moda, nu putea fi decât… unde altundeva decât în Capitală, în Tokio (Traversând prezentul). Oriunde în Japonia poţi şi tu să te alături eleganţei, fie veche de secole, fie din mileniul trei (Un evantai…).

   Într-o altă imagine apare lacul de lângă templul Ryoanji, monument pe lista UNESCO, templu Zen din 1450. Lumina acelei după-amieze mi-a amintit de Claude Monet şi Giverny, dar atmosfera din jurul templului este plină de mister şi te îndemnă la meditaţie, aşa cum cere şi atotprezenta filosofie Zen… Prin contrast, simbolul berii Asashi, reflectat de un zgârie-nori în Tokio, te îndeamnă la orice filosofie în afară de Zen…