Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă

Jack Nicholson

Viața Medicală
Madeleine KARACAŞIAN vineri, 15 iunie 2012

Este cunoscut mai ales pentru rolul pacientului psihiatric din „Zbor deasupra unui cuib de cuci“, pentru care i-a fost decernat premiul Academiei Americane de Film. Al doilea Oscar l-a obţinut pentru interpretarea unui astronaut pensionar în „Cuvinte de alint“, urmat de recunoaşterea pentru rolul din As Good As It Gets. Jack Nicholson este personalitatea care face obiectul rubricii Medalion, sub semnătura dnei Madeleine Karacaşian.

 

     Iată una dintre cele mai celebre personalităţi hollywoodiene, care, în cei peste 50 de ani de carieră, a înspăimântat sau sedus publicul prin psihopaţii, asasinii sau seducătorii blajini pe care i-a întruchipat pe marele ecran. Este socotit un actor introspectiv, pe linia lui James Dean, Montgomery Clift sau Marlon Brando, dar, asemenea celui din urmă, cu care a fost prieten, vecin şi partener, îi place să-şi dea drumul unor excese ţipătoare, după cum îi reproşează unii. Nu este un actor de comedie pură, ci are tendinţa de a juca în forţă, cu un cabotinaj exteriorizat, doar uneori perfect stăpânit.
     Jack Nicholson a venit pe lume la 22 aprilie 1937 la New York, într-o familie de artişti, fiind crescut de bunicii materni. Încă din şcoală, viitorul actor vădea talent pentru comedie, jucând în diverse spectacole şi fiind socotit chiar „clovnul clasei“. La 17 ani, a ajuns în California şi, dorind să se apropie de lumea filmului, a lucrat ca asistent de animaţie la MGM. Trecând în studiourile de film, vreme de circa un deceniu a lucrat cu producătorul şi regizorul Roger Corman, specialist al filmelor cu buget mic, dar şi mecena al tinerelor talente. Debutează în 1958, în rolul principal al unui delincvent din The Cry Baby Killer, tânărului actor aprinzându-i-se un licăr neliniştitor în privire. Mai târziu, va juca adeseori asemenea roluri. După o serie de prestaţii pentru Corman, tânărul Nicholson rătăceşte prin câteva westernuri, fără succes comercial.
     Abia în 1969 se poate vorbi despre prima sa reuşită de notorietate. Juca rolul unui avocat beţiv, surprinzătoarea compoziţie din Easy Ride, filmul devenit clasic al actorului şi regizorului Dennis Hopper, o producţie caracteristică generaţieibeat de după perioada Woodstock, rock, hippies şi rezistenţă împotriva războiului din Vietnam. A fost filmul care a făcut din Nicholson o vedetă de nivelul unor Paul Newman, Robert Redford sau Dustin Hoffman, însemnând şi prima nominalizare pentru rol secundar la premiile Oscar (la care va obţine apoi un număr record de nominalizări), dar cucerind pentru acest film patru premii ale unor importante cercuri ale criticii de film.
     În anul următor, a obţinut o nouă nominalizare la Oscar, cu filmul „Cinci piese uşoare“ (Five Easy Pieces) al lui Bob Rafelson, care i-a oferit apoi alte două roluri importante. În primul caz era un muzician, devenit muncitor pentru a-şi întoarce spatele unei familii în derivă. În „The King of Marvin Gardens“ (1972) era un prezentator de radio, răvăşit de moartea tatălui şi regăsirea fratelui său. Iar în „Poştaşul sună întotdeauna de două ori“ (The Postman Always Rings Twice) din 1980, a jucat un vagabond devenit criminal din dragoste pentru o femeie atrăgătoare şi sătulă de un soţ bătrân. Aceste trei roluri au în comun rătăcirea şi refuzul aparent al unor norme. Pe acelaşi registru mizase şi Antonioni când  Nicholson avea să joace unul dintre rolurile sale cele mai remarcabile – cel al personajului principal din Professione: Reporter din 1975. Înainte, obţinuse însă premiul de interpretare la Cannes pentru creaţia sa pitorească din „Ultima misiune“ (The Last Detail), în rol de marinar, camarad şi macho.
     Lui Nicholson îi ajung o scenă, câteva minute pe ecran, pentru a se impune. La fel ca în Easy Rider, el a acceptat o scurtă apariţie şi în „Ultimul magnat“ (The Last Tycoon) din 1976 al regizorului Elia Kazan.
     „Zâmbeşte prea mult“, spunea despre el criticul francez de film Jean Domarchi. Chiar aşa, dar bine îndrumat de Kazan şi apoi de Stanley Kubrick în The Shinin, atât de deconcertant, poate fi excelent. Savanta progresie a compoziţiei sale este se­si­zabilă, actorul redând perfect plauzibil diferi­tele niveluri ale perso­najului său – schizofren, posedat demoniac sau sperietoare, dar păs­trându-şi misterul. În Chinatown al lui Roman Polanski fusese un de­tectiv foarte pasiv, dar convingător, ceea ce i-a atras o nouă nomina­lizare la Oscar, fiind onorat, printre altele, cu premiile BAFTA, Globul de Aur. Este un film clasic al genului poliţist, care aduce un omagiu eroilor, păstrând o urmă de umor şi amărăciune.
     Dacă sobrietatea nu este partea forte a lui Jack Nicholson, el reuşeşte perfect în roluri de nebun. A fost cazul filmului „Zbor deasupra unui cuib de cuci“ (One Flew Over the Cuckoo’s Nest) al lui Milos Forman, care ilustrează dificultatea de a trăi într-o instituţie psihiatrică, interpretarea remarcabilă a lui Nicholson asigurându-i primul Oscar pentu rol principal, dar şi alte premii de prestigiu.
   Cel de-al doilea Oscar, pentru rol secundar, l-a obţinut pentru interpretarea unui astronaut pensionar din „Cuvinte de alint“ (Terms of Endearment). Un film de succes a fost şi „Onoarea familiei Prizzi“ (Prizzi’s Honor) al veteranului John Huston, în care juca alături de fiica maestrului, Anjelica Huston, actriţa care i-a fost parteneră de viaţă vreme de un deceniu şi jumătate. Succes internaţional au însemnat şi filmele sale „Vrăjitoarele din Eastwick“ (The Witches of E.), Batman şi „Oameni de onoare“ (A Few Good Men). Aici, Nicholson a obţinut o altă nominalizare la Oscar pentru rolul severului colonel Jessup, comandantul unei  baze de elită a marinei americane în care a fost comisă o crimă. Unul dintre cele mai bune filme ale anilor ’80 a fost „Iarba răului“ (Ironweed), în care Nicholson îl interpreta pe Francis, un fost muncitor, care provoacă accidental moartea bebeluşului său de două săptămâni. Ulterior, moare şi Helen, mama copilului, lăsându-l pe erou şi mai singur. O melodramă puternică, în care jocul actorului era sincer şi copleşitor, iar cel al Helenei – Meryl Streep – sublim. Nişte roluri excentrice a jucat Nicholson ulterior în „Sânge şi vin“ (Blood and Wine), „Atacul marţienilor“ (Mars Attacks!) şi „Mai bine nu se poate“ (As Good As It Gets), în care interpreta un scriitor cam nevrotic, rol pentru care a obţinut cel de-al treilea său Oscar.
     Imposibil de amintit toate filmele în care a jucat Jack Nicholson. Fapt este că el a strălucit în majoritatea creaţiilor sale, indiferent că erau filme de groază, poliţiste, drame sau comedii. Astfel că rămâne unul dintre cei mai premiaţi actori americani, bucurându-se, între altele, în 1999, de Globul de Aur pentru întreaga carieră, iar în 2001 de Premiul Stanislavsky la Festivalul Filmului de la Moscova „pentru  cucerirea înălţimilor în actorie“. Într-adevăr, o carieră glorioasă.
 

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.