Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta

Căutare:

Căutare:

Acasă

Invitaţie la dialog

Viața Medicală
Prof. dr. Peter MANU miercuri, 13 februarie 2013
   Oraşul trăia din nou o zi „hot, hazy and humid“, cum avem multe la New York, în acel început de iulie 1977, când am fost acceptat ca intern într-un program de specializare în medicină internă. Eram de doar două săptămâni în Statele Unite; sosisem în aceea dimineaţă de la St. Louis, Missouri, unde, împreună cu soţia şi băiatul meu, eram găzduiţi de o organizaţie de ajutorare a refugiaţilor – şi fusese un parcurs complicat, cu patru-cinci interviuri de aproape o oră fiecare. Dar decizia era favorabilă şi trebuia doar, în următoarele două zile, să găsesc un apartament de închiriat şi cea mai ieftină maşină uzată din metropolă, ca să pot să încep noua mea viaţă. Aşa că, din toată agitaţia, mi-a rămas în minte doar întrebarea pe care mi-a pus-o unul dintre cei care mă evaluaseră: ai citit „Aequanimitas“? Nu citisem şi nici nu ştiam cine o scrisese. Dar, a doua zi, am cumpărat, cu jumătate de dolar, un exemplar jerpelit de la Strand Used Bookstore, la intersecţia Broadway cu strada a 12-a, în Manhattan.
   Aequanimitas e un discurs pronunţat în 1889, la un sfârşit şi la un început, de către sir William Osler (1849–1919), părintele-fondator al medicinii interne în America de Nord. Atunci, la 40 de ani, Osler părăsea, după numai cinci ani, conducerea clinicii medicale de la University of Pennsylvania in Philadelphia, pentru a deveni primul profesor la cea mai modernă instituţie a timpului, Johns Hopkins School of Medicine in Baltimore. I s-au alăturat, în acelaşi an, Halsted la chirurgie, Kelly la ginecologie şi Welch la patologie, un careu de aşi a cărui reputaţie stelară nu a fost niciodată egalată.
   Dar, în 1977, nu ştiam nimic din toate acestea. Trăiam încă cu şi din amintirea anilor mei de specializare în medicină internă, la Bucureşti, ca intern şi secundar prin concurs, la Colentina şi la Floreasca. Mă simţeam mult mai mult elevul unor Mihail (Puiu) Constantineanu, Nicolae Cucu, Remus Nestor, Otilia Medrea, Mircea Angelescu, lângă care îngrijisem bolnavi în acei ani, decât al marilor profesori Ioan Bruckner, Ştefan Berceanu şi Marin Voiculescu, pe care îi vedeam la raportul de dimineaţă sau la vizita săptămânală. Magiştrii medicinii interne din România – Nicolae Lupu şi Iuliu Haţieganu – erau pomeniţi reverenţial sau anecdotic, dar nimeni nu m-a întrebat vreodată dacă le-am citit opera.
   Aşa că, odată cu trecerea timpului, Osler a devenit un părinte în ţara care m-a adoptat. Iar aequanimitas este, la medici, virtutea de a accepta lucrurile aşa cum sunt. Toate lucrurile şi mai ales faptul că, în cele din urmă, orice am face, atât noi, cât şi bolnavii noştri, suntem destinaţi să murim. Pentru Osler, această virtute nu duce la resemnare şi distanţă, ci la empatie faţă de suferinţele tuturor, la curaj, răbdare şi onoare.
   Empatie faţă de suferinţele tuturor, curaj, răbdare şi onoare. Este ceea ce îmi doresc să învăţ împreună cu cei care practică medicina, în România, în condiţii aproape imposibil de imaginat pentru cineva care trăieşte de aproape 40 de ani în Statele Unite. Pentru că ei, colegii mei din România, trudesc într-o ţară săracă, sub guverne care şi-au asumat o solidaritate socială pentru care fie nu pot găsi resurse, fie nu se pricep să stabilească priorităţi, şi care asistă neputincioase sau indiferente la deteriorarea standardului de viaţă şi la scăderea populaţiei prin morţi premature sau emigraţie. Un colţ de pagină, în care voi încerca să răspund, după puterile şi ştiinţa mea, sine ira et studio, la întrebările formulate de dr. Aurel F. Marin, care ştie să le aleagă bine.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 200 de lei
• Digital – 129 lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC