Pe site-ul ziarului Adevărul, criticul literar Alex Ştefănescu face o prezentare indulgentă a cărţii „Distrugătorul «Speranţa» sau povestea unui marinar deştept şi cu noroc“ semnate de „ultracunoscutul om de televiziune Mihai Tatulici“, după cum îl numeşte cronicarul. Ce i-a scăpat însă criticului găsim totuşi în comentariile de pe site: „Domnul Tatulici ar putea să scrie un roman despre grozăviile unui joc piramidal, pe care l-ar putea denumi «Gratias» şi în care unul dintre personajele principale e un jurnalist denumit Titilici“. Iată un subiect gras pentru o nouă carte a ultracunoscutului, care s-ar putea numi „De opt ori ultraj(urnalist)“. (A. M.)

Liderul opoziţiei din Marea Britanie, laburistul Ed Miliband, i-a trimis o scrisoare premierului conservator David Cameron, despre încercarea Pfizer de a cumpăra AstraZeneca. Zice Miliband că nu mai există ţară în lume unde încercarea de a prelua o companie strategică să fie favorizată de conducătorul acelei ţări. Ei, mister Miliband, lumea e mare şi România nu-i chiar aşa departe de Londra. (M. V. A.)

Bucureşti, 4 mai 2014: apă pe stradă, apă în hypermarket, apă în pasaje, apă în case. Numai în canalizare nu ajungea. Ne tentează viziunile apocaliptice, dar primarul Capitalei ne ajută să ne păstrăm picioarele pe pământ (chiar dacă asta înseamnă să le udăm puţin): „Nici dacă erau conducte interplanetare, nu făceau faţă la ce ploi au fost“. Domnule profesor, nu ne îndoim de experienţa dumneavoastră în conducte interplanetare, dar să ştiţi că nu ne supărăm dacă găsiţi nişte soluţii ceva mai terestre. Sau chiar subpământene. (A. N.)

Pe site-ul CNAS e postat un sondaj prin care utilizatorii sunt întrebaţi dacă le place sau nu pagina web a Casei. 58% spun că nu. Era oricum evident că site-ul CNAS e neprietenos şi butucănos ca o vânzătoare comunistă de la alimentara. Dar oficialii CNAS au simţit nevoia să fundamenteze statistic această scădere. Se pregăteşte o licitaţie, ceva? (M. V. A.)

Băsescu spune că ar vota categoric cu Udrea, dacă aceasta ar candida la Cotroceni. Trecem peste şocul provocat de ştire şi ascultăm motivarea: „Calităţi morale ştiu sigur că are, este un om cinstit, nu ştiu să fi luat bani. A venit cu o stare materială foarte bună în politică, cu Mercedes, cu casă şi cu terenuri achiziţionate înainte de a veni în politică, spre deosebire de alţii“. Acum, în mod normal, ar urma o ironie, dar nu cred că mai e nevoie. (A. N.)

De 1 mai, a fost gratis plimbarea cu autobuzele Bucharest City Tour. Dar, surpriză, audioghidurile nu au fost disponibile. Cum de ce? „Pentru că e gratis“, a fost răspunsul unei taxatoare. Şi, pentru că a fost gratis, unii s-au plimbat mai multe ture, ceea ce a dus la cozi de zeci de metri, nervi, certuri şi îmbulzeală în staţii. Ce părere şi-or fi făcut străinii? (M. D.)

Un studiu finlandez documentează core­laţia pozitivă dintre preferinţa pentru un chip cât mai feminin al partenerei de viaţă şi starea generală de sănătate. Extrapo­lând, se pare că româncelor, pentru a fi atractive, nu le trebuie silicoane sau buze cât o portocală, ci mustăţi. (A. M.)

Ştii că responsabilitatea socială e pe cel mai bun drum posibil, când până şi un site de pornografie o ia pe acest drum. Pornhub a derulat de curând o campanie cu miză eco, promiţând că va planta câte un copac pentru fiecare o sută de vizualizări ale videoclipurilor dintr-o anumită categorie a site-ului. Sloganul campaniei: „Pornhub gives America wood!“ (unde „wood“ se poate traduce nu doar prin „lemn“, ci şi prin „erecţie“). Altfel spus: nu te ascunde, nu te ruşina, natura are nevoie de tine! (A. N.)

România a avut o înţelegere cu Federaţia Rusă, privitoare la norma­li­za­rea relaţiilor, am aflat de la fostul preşedinte, Ion Iliescu, după ce acesta a (re)vizitat Moscova, în 2004. La fel am avut şi cu Ungaria, prin tra­tatul din 1997. Oare câte asemenea înţelegeri mai avem? Nu de altceva, dar să ştim la ce să ne aşteptăm – să ne uităm puţin ce relaţii „relaxate“ avem acum cu cele două state. Sau se putea şi mai rău?(D. D. M.)

„Este un gunoi“, „ne atacă cu paraşute“, „nicio femeie nu ar vrea acasă un bărbat ca el“, „nu am mai vorbit, dar mi-aş dori“. Să fie replicile unui reality show spumos în care concurentele se bat pe burlacul râvnit? Mesaje de intimidare pe care wrestlerii şi le transmit prin mass-media înainte de se întâlni în ring? Nicidecum, sunt extrase din declaraţiile spirituale ale politicienilor noştri. Dragi copii, când terminaţi cu trasul colegelor de codiţe ori cu aruncatul de ghemotoace de hârtie unul în celălalt, treceţi pe la doamna educatoare, vă aşteaptă câte un bilet pentru părinţi. (A. N.)