Protestele recente au vizat puțin și dentistica. A început un menestrel tomnatic, răcnind că „au făcut copiii noștri dinți / mușcă din bunici și din părinți”. Acceptând provocarea, doi filozofi care cred că edentațiile sunt o sedimentare pauperitară, au fost completați de niște scriitori preocupați de cei incapabili „să rumege” politica și de un antropolog care spune că cine merge la dentist își devoalează statutul economic. Mai la urmă „a clarificat” un editorialist slobod la gură, afirmând că menestrelul e buimac, că scriitorii, filozofii și antropologul emit tâmpenii și că cea mai mare tâmpenie este chiar editorialul scris de el. Sfios, cum îl știm, Colegiul dentiștilor nu s-a băgat în gâlceavă tot așa cum nu se bagă, de obicei, pentru nicio chestiune de competența sa. (M. G. C.)

Deși mai întâi a spus că este foarte bună, după două săptămâni, doamnei C. nu i-a mai plăcut mâncarea de spital. De atunci, zilnic, cineva din familie merge la ea cu ulcica de ciorbă și mai mult stă la taclale decât să mănânce. Doctorița și „fetele” spun că bolnava bocește tot timpul și e tristă (dar numai în lipsa rudelor), iar ea, până la urmă, recunoaște și zice că nu vrea „să descurajeze pe nimeni”. Pe întâi martie, nepoata venită cu merindele a găsit-o plângând cu șiroaie și sughițuri de nici nu putea să spună pentru ce. După un timp, a îngânat, printre lacrimi, cum că „a venit domnul doctor și mi-a dat un mărțișor de argint și m-a pupat și nici nu știu cum îl cheamă”. Trebuie precizat, în respectul adevărului, că mâncarea din spital este bună și că doctorul galant există și performează. (M. G. C.)