Citesc că șef la corpul de control al Ministerului Sănătății a fost numit un fel de doctor în parcări pe la Oradea, prieten cu domnul Bodog. Găsesc numirea excelentă. Cei mai buni negociatori sunt parcagiii, se prind de cât faci în funcție de ce conduci. Bravos! Și aleluia... (G. D.)

Des invocata „libertatea de exprimare” este îngrădită, în realitate, de „palierul” profesional. Un zidar se exprimă ca un zidar, un bancher ca un bancher, un avocat vorbește ca un jurist, iar un IT-ist vorbește de nu pricepi nimic. Doar doctorii nu mai vorbesc așa, ca doctorii, în termeni latinești, franțuzești sau măcar profesionali. Când, într-o publicație medicală, un specialist nu spune că fixează diagnosticul, ci că „se stabilește cum vine toată treaba” deși în sistem „nu se bagă bani” cu toate că acesta „are multe hibe” (nu deficiențe), aproape că ne bucurăm de un discurs normal al unui medic de azi. Pentru că sunt destule cazuri în care, sub motivația unui freudism primitiv, unii dintre confrați suduie mai rău ca birjarii. Nomina odiosa.(M. G. C.)

Președintele american Donald Trump trăiește cu ciocolată, mâncare nesănătoasă, sucuri și doarme foarte puțin. Conform unui articol publicat înThe Independent, Trump consumă fructe foarte rar, însă uneori mănâncă o salată la friptură. Biograful său oficial a declarat că președintele american crede că are un ADN „special”, care îi permite să facă ceea ce alții nu pot. Iluzii asumate și negarea realității – acesta este acum visul american. Sau a fost dintotdeauna? (M. G.)

„Echipajul” vine destul de repede și este format dintr-un bărbat care vorbește la telefon pe un ton scăzut și o doamnă cu chip duios, blondă, fermă și autoritară. Sunt costumați în salopete roșii pline de buzunare, catarame, steme, insigne și găici. Întreabă: „Ce are bătrâna / de câtă vreme / temperatura ați luat-o / dar tensiunea / ce a mâncat / aici vă doare, bre?”. În timpul „anamnezei”, măsoară pulsul și „tensiunea”, întinde mâna la omul cu telefonul și „palmează” două comprimate mici. „Mamaie, țineți astea sub limbă, hai, gura mare!”. Adună rapid stetoscopul și manșeta, le vâră într-o pungă, aruncă, din întoarcere, o privire de control și întreabă dacă e mai bine. „Dacă o să fie mai rău, să sunați la Salvare!” Au dispărut aproape instantaneu în noapte. Nu s-a auzit nici motorul dubei. Parcă au fost niște duhuri. Unii le spun „îngeri”. Poate cam repeziți. (M. G. C.)

Parlamentarii PSD și ALDE părăsesc sala în timpul discursului președintelui Klaus Iohannis. Moment în care președintele constată sec: „Ați obosit deja? Ghinion!”. Dacă la pupitru s-ar fi aflat un protestatar din stradă, probabil ar fi reformulat: „Ați obosit deja? Noi rezistăm”. (A. N.)