Într-un material amplu și foarte bine documentat, despre studiile științifice prezentate pe larg și de cele mai multe ori prost în presă, realizat pentru emisiunea Last Week Tonight de la HBO-ul american, John Oliver reușește să facă și o greșeală de începător, atunci când spune: „There is no reward for being the second person to discover something in science“ (în traducere, nu există nicio recompensă pentru a doua persoană care descoperă ceva în știință). Asta îmi amintește de o conferință de presă organizată în urmă cu ani de Laurențiu M. Popescu, despre telocite. În amfiteatrul de la Institutul Babeș, plin ochi cu jurnaliști, o domnișoară întreabă: „Și cele cinci centre din străinătate au descoperit telocitele?“. „Domnișoară, descoperirea am făcut-o noi, centrele din străinătate doar au confirmat descoperirea noastră“, a venit răspunsul regretatului academician. Iată că se poate și la case mai mari. (A. M.)

26 de miniștri ai sănătății în ultimii 26 de ani. Durata medie de supraviețuire pe cap de ministru: 11 luni. Cel mai longeviv: de departe, Eugen Nicolăescu. Prognoza pe termen scurt: reducerea duratei medii a mandatului de ministru al sănătății la nouă luni. Propunere de ameliorare a funcționării Ministerului Sănătății: introducerea în programul de rezidențiat a unui stagiu de nouă luni de ministru al sănătății. Ocupant: medicul care reușește cel mai mare punctaj la nivel național la concursul de rezidențiat. Următorii 40, în ordinea punctajului realizat, ar urma să conducă DSP-urile județene pentru un stagiu de nouă luni. Costuri: zero. Rezultate așteptate: pozitive. Fundamentarea deciziei: mai rău ca acum e chiar imposibil. Glumesc, dar doar pe jumătate. (M. V. A.)

O secțiune de studii frivole a unui institut de psihologie susține că relațiile de cuplu ar fi mai bine sudate dacă sunt „asezonate“ cu episoade de infidelitate. În textul oferit publicității nu se precizează până la ce frecvență poate merge lipsa de loialitate ca să nu se aleagă praful chiar de tot, dar mulți comentatori consideră că cel mai bine este „mai răruț, că-i mai drăguț“. (M. G. C.)

Şobolanii nu sunt deloc străini împrejurimilor spitalelor din ţara noastră, ba chiar trăiesc liniştiţi în curţile instituţiilor sanitare. Săptămâna trecută am putut vedea cu toţii la TV cum aceste micuţe creaturi, în toată splendoarea lor, făceau ture între subsolul unui spital şi părculeţul din apropiere. Dacă nu am fi pesimişti am putea afirma că există şi o parte plină a paharului – în spitale nu au curajul să intre. Probabil că le tremură blăniţa de frica infecţiilor nosocomiale. (O. R.)

Apar tot mai des cazuri de (mai mult sau mai puțin) bolnavi care vin la cabinete și în clinici ca în mall, tratează medicii ca pe servanți personali și pretind proceduri și medicamente după pofte, ca la birt. Încurajați de indolența instituțională, aceștia pretind să facă ordine prin spitale, acuză tot ce mișcă și mint pe orice temă. Ar fi cazul să opteze: ori pacienți, ori mitocani. (M. G. C.)