Coaliția
Organizațiilor Pacienților cu Afecțiuni Cronice (COPAC) a organizat, recent, a
doua ediție a Galei premiilor COPAC. În cadrul acestei ediții au fost acordate
premii celor care activează în domeniul medical, al organizațiilor de pacienți
dar și în mass-media. Premii au fost acordate și pentru inițiativele de
educație medicală online, în care sunt implicați medici aflați în contact
direct cu pacienți. Proiectele social media premiate – pagina „Spitalul Virtual
pentru Copii” și grupul „Vaccinuri și vaccinare” – sunt două inițiative care
ating teme ce încă necesită un efort considerabil de comunicare și educare,
atât din partea medicilor, cât și a părinților.
Prezența
online a medicilor, în calitatea lor profesională, dar și interacțiunea
medic–pacient, prin intermediul tehnologiei, sunt subiecte foarte atractive din
punctul de vedere al dezbaterilor, care trebuie să existe în cadrul Colegiului
Medicilor. Ar fi o naivitate că cineva să susțină, în anul 2017, că
interacțiunea medic–pacient poate avea loc doar direct, într-o unitate medicală
(cabinet, salon de spital ș.a.) sau la domiciliu. Pacienții sunt deja în
contact cu medicii lor, cunoscuți din viața reală, prin intermediul
platformelor online. Fie că este vorba despre telefon, e-mail, sms sau mai nou
site-uri de socializare, pacienții discută cu medicii lor pe teme medicale,
undeva la granița între sfat și consultație medicală. Pacienții au de asemenea
ocazia să discute și cu alți medici, pe care nu îi cunosc din viața reală, deci
cu care nu au inițiat o relație profesională față în față.
România
nu este nicidecum un pionier în domeniu. Acest tip de interacțiuni au loc
frecvent în alte țări, ca o urmare firească a creșterii disponibilității
platformelor online și utilizării lor în toate domeniile. Dacă medicul a
acceptat contactul telefonic cu pacientul său, următorul pas este comunicarea
prin mesaje, pe platforme de socializare, aflate doar la un clic distanță.
Contactele
între medicii și pacienții care se cunosc, doar extinse în mediul virtual, cât
și cele între medicii și pacienții care nu se cunosc ridică o serie de dileme
etice și deontologice. Pe de altă parte, nici tema răspunderii în caz de
malpraxis medical nu poate fi ignorată. Cât de corect este sfatul medical dat
telefonic, în scris sau printr-o poză, în urma prezentării simptomelor prin
aceleași mijloace de comunicare? Ce impact are asupra pacientului informația
medicală despre rezultatul analizelor, primită prin WhatsApp vs. în cabinet,
unde este folosit și limbajul non-verbal? Câtă informație rețin atât medicul,
cât și pacientul din conversația avută prin Messenger? Sunt detaliile acestei
conversații ulterior înregistrate în fișă (chiar și electronică) a pacientului?
Cât de alert mai poate fi un medic care este „de gardă online” 24 de ore din
24, în weekend, în concediu? Acoperă asigurarea de malpraxis medical și aceste
sfaturi sau consultații acordate online?
În alte țări, organizațiile de reglementare
a profesiei similare Colegiului Medicilor și organizațiile profesionale
similare societăților profesionale au elaborat coduri de conduită în mediul
online. În anul 2015, Organizația europeană pentru siguranța pacientului și
calitate în medicina de familie împreună cu Organizația europeană a tinerilor
medici de familie (VdGM) au elaborat un manual despre tratarea pacienților în
mediul online, care ulterior a fost preluat în analiză de o comisie a
Națiunilor Unite. Tema comportamentului medicilor în interacțiunile online cu
pacienții este, așadar, o temă extrem de fierbinte, care necesită dezbateri
ample între corpul profesional din România și organizațiile de pacienți.
