Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!

Căutare:

Căutare:

Acasă

Îndrăzneală şi prudenţă

Viața Medicală
Prof. dr. Gabriel M. GURMAN vineri, 26 iunie 2015
    Reuşita în viaţă e un concept pe cât de interesant şi provocator, pe atât de inexact şi de relativ. Apoi, este ştiut: reuşita unuia poate fi la fel de bine catastrofa altuia. Iar exemplele din istorie sunt multiple şi elocvente.
    Un scriitor canadian definea individul care a reuşit în viaţă ca pe cineva care a lăsat lumea într-o situaţie ceva mai bună decât a găsit-o. Am acceptat de mult această definiţie, pentru câteva motive. În primul rând, nu am găsit alta mai potrivită şi mai generală, în aşa fel încât să poată fi adaptată unei miriade de situaţii din viaţa de toate zilele. În al doilea rând, definiţia de mai sus mi se pare corectă pentru că nu pretinde o reuşită ieşită din comun, ci doar un rezultat modest al unei activităţi umane pozitive. În sfârşit, găsesc obligatorie ideea de a activa nu numai spre binele propriu, ci şi cu scopul de a ameliora suferinţa şi de a îngrădi răul. De fapt aceasta este chintesenţa altruismului.
    Cum poate fi însă interpretată definiţia lui Napoleon, un individ care nu s-a evidenţiat în mod special printr-o atitudine ce poate fi definită ca altruism? Ea nu are, de altfel, nimic în comun cu definiţia propusă de scriitorul canadian, ci concluzionează o atitudine practică, o povaţă provenită dintr-o lungă experienţă de viaţă, militară dar şi politică. Dinamica acţiunilor umane, recomandă comandantul de oşti care a subjugat Europa aproape în întregime în urmă cu mai bine de 200 de ani, include un lanţ de decizii care include momente de cutezanţă şi curaj, nu înainte de a pune în funcţiune acea pavăză obligatorie care înseamnă prudenţă.
    Oare cum se traduc aceste idei în practica medicală de zi cu zi? Aş începe prin a constata că marea majoritate a deciziilor noastre se bazează pe date precise, dovedite ştiinţific şi probate nu numai de succesele individuale, ci mai ales de nenumărate studii. Dacă aşa stau lucrurile, medicul de azi, beneficiarul descoperirilor ştiinţifice, s-ar putea bizui, fără rezerve, pe recomandările din literatură, ceea ce ar însemna că rolul prudenţei înaintea îndrăznelii ar fi abolit. Din fericire, lucrurile nu stau tocmai aşa. Şi asta pentru că afirmaţia napoleoniană poate fi tradusă în alt mod, de asemenea bine cunoscut în lumea medicală: necesitatea balanţei dintre risc şi beneficiu. Dacă acceptăm această variantă a citatului împăratului francez, atunci el capătă o importanţă universală, şi un loc de frunte în activitatea noastră de tămăduitori. Exemplele nu lipsesc şi pot fi găsite în orice domeniul al practicii medicale.
    Un examen radiologic propus unei femei în luna a patra de sarcină poate fi la fel de dăunător ca o anestezie generală pentru o intervenţie chirurgicală de importanţă opţională, administrată aceleiaşi paciente însărcinate. Valoarea terapeutică a unei intervenţii chirurgicale pentru scolioză poate fi complet anulată în cazul producerii unei leziuni neurologice cu o invaliditate mult mai serioasă decât malformaţia în sine. Orice medic internist s-a lovit nu o dată de un pacient suferind de insuficienţă cardiacă congestivă la care tratamentul cu un diuretic puternic a produs hipokaliemie cu rezultate catastrofale asupra ritmului cardiac.
    Nu demult, am avut ocazia să dezvolt subiectul (astăzi extrem de actual) al consimţământului informat şi al locului său în practica medicală curentă. Unul din preceptele de bază e cel care obligă medicul să ofere pacientului toate datele necesare legate de tratamentul propus, inclusiv avantaje şi dezavantaje, în aşa fel încât pacientul să-şi poată lua toate măsurile de siguranţă înainte de a accepta tratamentul propus.
    Intenţia mea nu este de a pasa pacientului responsabilitatea actului terapeutic, ca o încercare de a absolvi medicul de obligaţia luării tuturor măsurilor de prudenţă. Departe de mine acest gând. În lunga mea carieră de anestezist, am avut ocazia să lucrez cu chirurgi de formaţie diferită, cu personalităţi diferite şi, desigur, cu un comportament diferit în plaga operatorie. Nu pot uita acele exemple (pozitive şi negative) de luare a unei decizii importante în timpul intervenţiei chirurgicale, decizie care nu poate fi luată decât de medicul operator, în absenţa oricărei posibilităţi de a afla care e părerea pacientului aflat sub anestezie. De pildă, desprinderea hazardată a unor anse intestinale aderente, în vederea prevenirii unei viitoare obstrucţii intestinale, poate produce leziunea anselor şi necesitatea unei rezecţii şi anastomoze nu lipsite de pericol şi complicaţii. În acest caz, îmbinarea prudenţei cu îndrăzneala, aplicarea discernământului clinic şi evaluarea corectă a riscului şi beneficiului reprezintă cheia succesului.
    Primum non nocere a postulat Hipocrate în urmă cu mii de ani. Oare cât de bine ni s-a fixat nouă, medicilor, acest precept de importanţă universală? Şi cum trebuie analizată azi, în lumina principiilor etice devenite lege pentru medicul curant, decizia de a efectua, în urmă cu zeci de ani, primul transplant cardiac? Oare ar exista în prezent vreun pacient care să-şi ofere consimţământul la un asemenea act chirurgical, fiind conştient de faptul că şansele de reuşită sunt minime? Oare Christiaan Barnard a fost suficient de prudent înainte de a deveni curajos şi îndrăzneţ?
    În practica mea, am avut ocazia să mă întâlnesc deseori cu asemenea situaţii în care decizia de a acţiona sau nu poate pune în pericol viaţa pacientului. Un bătrân în vârstă de peste 80 de ani, suferind de multiple maladii ce afectează organe vitale, inclusiv insuficienţă coronariană, renală şi respiratorie cronică, se prezintă la camera de gardă cu o fractură de şold provocată de o cădere în baie. Pus în faţa deciziei de intervenţie chirurgicală imediată şi informat de pericolele actului operator şi anestezic, pacientul hotărăşte să accepte operaţia şi refuză să rămână invalid şi în neputinţă de a coborî singur din pat şi a avea grijă de nevoile sale zilnice. Decizia echipei operatorii a fost de a începe prin stabilizarea funcţiilor vitale, timp de 48–72 de ore, în care pacientul a fost supus unui program de fizioterapie respiratorie, cu evitarea leziunilor de decubit. Intervenţia chirurgicală, cu anestezie rahidiană, a avut succes. Iată o combinaţie reuşită între prudenţă şi îndrăzneală. Am ales acest exemplu pentru mesajul său pozitiv, dar nu trebuie uitat că finalul poate fi cu totul altul, mult mai sumbru.
    La final, o întrebare care se impune de la sine: în ce măsură a respectat Napoleon acest precept enunţat chiar de el? Oare campania sa împotriva Rusiei, în 1812, şi nefericita întâlnire cu „generalul iarnă“ reprezintă o reuşită punere în aplicare a celor propovăduite de marele comandant de oşti? E uşor să împărţi sfaturi celor din jur, dar nu întotdeauna e simplu să-ţi urmezi şi să-ţi respecţi propriile tale poveţe. Iată o lecţie a istoriei care nu poate fi ignorată cu uşurinţă.

 

„Arta de a fi când foarte îndrăzneţ, când foarte prudent este arta de a reuşi.“

(Napoleon Bonaparte, 1769–1821)


Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 200 de lei
• Digital – 129 de lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC