Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!

Căutare:

Căutare:

Acasă

Inadecvare totală

Viața Medicală
Prof. dr. Peter MANU miercuri, 6 noiembrie 2013

Ministerul Sănătăţii a pus în dezbatere un proiect de lege care vizează schimbarea modului de organizare şi desfăşurare a rezidenţiatului. Se (re)introduce ideea de trunchi comun, iar accesul candidaţilor urmează să se facă în două etape. Întâi, prin licenţă, apoi printr-un examen special. Cât de adecvat este acest sistem pentru situaţia din România şi din Europa? Aveţi sugestii pentru modul în care ar trebui să se organizeze intrarea în specialitate? (Dr. A. M.)

 

   Am citit de câteva ori proiectul de lege privind organizarea şi finanţarea rezidenţiatului, la care vă referiţi, şi nu am putut spune, la sfârşitul acestui exerciţiu, decât fraza memorabilă şi atât de adevărată rostită de preşedintele Ronald Reagan în cursul discursului de inaugurare din ianuarie 1981: Government is not the solution to our problem; government is the problem. Lucrul acesta este evident din însăşi organizarea documentului, căruia îi lipseşte un preambul justificativ. În preambul, ar fi trebuit să se expună, în detaliu, deficienţele actualului sistem de pregătire post-licenţă a medicilor şi să se prezinte logica schimbărilor propuse. Aşa că trebuie să asum că schimbările doresc să ducă la creşterea calităţii celor care vor trece prin această formă de pregătire.
   Voi evalua proiectul plecând de la această premisă, folosind sistemul SWOT (Strengths, Weaknesses, Opportunities, Threats).

Strengths (puncte tari)

   Din păcate, proiectul nu include niciun element care să indice creşterea calităţii pregătirii pentru activitatea de medic specialist.

Weaknesses (puncte slabe)

   De la început, surprinde redactarea, în acelaşi timp autoritară şi neclară. „Întreaga activitate de pregătire prin rezidenţiat se desfăşoară sub autoritatea Ministerului Sănătăţii şi Ministerului Educaţiei Naţionale“. Aceasta este partea autoritară, care este prezentată ca un fiat! care ar trebui de la sine înţeles şi acceptat. Nu este însă în niciun fel clar care este competenţa acestor ministere în a organiza pregătirea de specialitate din, să zicem, domeniile radiologiei, urologiei sau ortopediei pediatrice.
   Urmează partea vagă, proiectul indicând că organizarea rezidenţiatului se va face în colaborare cu, printre alţii, Colegiul Medicilor din România şi Federaţia Asociaţiilor Studenţilor în Medicină din România. După câte ştiu, Colegiul Medicilor nu este, statutar, parte integrantă din educaţia rezidenţilor. Apoi, contribuţia studenţilor medicinişti la organizarea unei activităţi educaţionale în care nu pot avea niciun fel de experienţă nu are beneficii cognitive sau practice.
   Problema fundamentală a proiectului de lege este însă ideea că în prima etapă a rezidenţiatului vor fi admişi toţi cei care vor absolvi facultăţile de medicină din ţară, începând cu promoţia 2015, plus toţi cei care nu au obţinut post de rezident prin concurs în anii precedenţi. O estimare a numărului acestor medici nu este prezentată, dar este cu siguranţă mult mai mare decât capacitatea de instrucţie teoretică şi practică de calitate care poate fi obţinută în România. Admiterea la această etapă se va face pe baza notei obţinute la examenul naţional de licenţă, proba scrisă. Această dispoziţie introduce încă o formă de control guvernamental, pentru că Ministerul Sănătăţii va participa direct la elaborarea subiectelor pentru examenul naţional de licenţă, deşi nu este în niciun fel demonstrat că această contribuţie ar fi necesară.
   Lucrurile nu se opresc aici, pentru că Ministerul Sănătăţii va fi implicat şi în metodologia organizării şi în stabilirea tematicii examenului de admitere în a doua etapă a rezidenţiatului. Tot Ministerul Sănătăţii (împreună cu un alt minister, al Educaţiei Naţionale) acreditează coordonatorii, directorii de programe şi responsabilii de formare, dintr-o listă de propuneri formulată, din nou, printre alţii, de Colegiul Medicilor din România, fără să specifice ce îndreptăţeşte acest organism să se declare competent în această privinţă. Acelaşi colegiu, dar şi studenţii în medicină vor contribui la activitatea comisiilor de specialitate ale – desigur – Ministerului Sănătăţii, care vor elabora regulamentul de rezidenţiat.
   Aproape de necrezut este posibilitatea ca medicii care nu au reuşit la examenul pentru etapa a doua să continue pregătirea într-un fel de „etapă întâi bis“, cu o durată nespecificată, după care vor deveni medici de categorie inferioară şi legaţi de „glie“, adică vor avea drept limitat de practică în unităţi sanitare, dar nu vor putea încheia contracte individuale cu Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.

Opportunities (oportunităţi)

   Orice reformă reprezintă o oportunitate pentru schimbări fundamentale. Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Educaţiei Naţionale ar trebui să se retragă, odată pentru totdeauna, din organizarea unei activităţi făcute de medici pentru medici.
   Un organism independent, similar cu ARACIS, ar trebui să determine capacitatea şi condiţiile de şcolarizare în această formă de învăţământ şi felul în care se organizează admiterea în rezidenţiat, în limita fondurilor de la bugetul de stat, bugetul universităţilor, bugetul administraţiilor locale, donaţii, taxe şi sponsorizări.
   Pentru specialităţile deficitare din spitalele publice din România, Ministerul Sănătăţii ar trebui să ofere, în urma unui concurs, burse medicilor admişi în etapa a doua, dacă aceştia se angajează să practice în unităţi sanitare bugetate de Ministerul Sănătăţii pentru o perioadă de cel puţin cinci ani după terminarea rezidenţiatului.

Threats (ameninţări)

   În forma actuală, proiectul are ca scop implicit absorbţia tuturor absolvenţilor facultăţilor de medicină în posturi pentru care nu se va putea asigura decât o pregătire inferioară calitativ celei de acum.
   Proiectul prevede că salariul rezidenţilor va fi de minimum 60% şi maximum 90% din salariul unui medic specialist, un efort bugetar care nu va putea fi susţinut şi care va duce până la urmă la îngheţarea salariilor specialiştilor (zero sum game). Acest fapt va creşte emigraţia atât în rândul noilor absolvenţi ai rezidenţiatului din România, cât şi în rândul mentorilor lor.

 

   În concluzie, proiectul nu este adecvat pentru creşterea calităţii pregătirii prin rezidenţiat în România. Scăderea calităţii specialiştilor formaţi în România va duce la scăderea calităţii şi duratei de viaţă a locuitorilor României. În acelaşi timp, va duce la creşterea emigrării medicilor şi va scădea şansele integrării medicinii din România în circuitul valorilor şi standardelor europene. Crearea unei categorii de personal medical de categorie inferioară este nedemnă, va produce disfuncţionalităţi majore în asigurarea îngrijirii cetăţenilor români şi va accentua – până la punctul revoltei – inegalităţile socioeconomice din interiorul corpului medical.

 

Aequanimitas este titlul unui discurs rostit în 1889 de Sir William Osler, părinte-fondator al medicinii interne în America de Nord; semnifică virtutea de a accepta lucrurile aşa cum sunt.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 200 de lei
• Digital – 129 de lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC