Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!

Căutare:

Căutare:

Acasă

Impactul românesc

Viața Medicală
Prof. dr. Peter MANU marţi, 27 august 2013

Cum trebuie să-şi aleagă medicii români revista în care să publice rezultatele unei cercetări? Sunt recomandabile revistele ISI publicate în România? Cu două excepţii, acestea au un factor de impact subunitar, atunci când nu tinde către zero. (Dr. A. M.)

 

E greu de spus cine a contribuit cel mai mult ca partea „bună“ să câştige al Doilea Război Mondial. Când am început să citesc, în 1954, răspunsul mi se părea evident – generalissimul Iosif Vissarionovici Stalin şi lunetiştii care primiseră titlul de Erou al Uniunii Sovietice în timp ce omorau, metodic, ofiţerii germani în ruinele fumegânde ale Stalingradului. Mai târziu, mi s-a spus că, de fapt, războiul a fost câştigat de generalii Dwight „Ike“ Eisenhower în Europa şi Douglas MacArthur în Asia. La vârsta raţiunii, am început să înţeleg că războaiele, ca şi revoluţiile, sunt câştigate de oameni care rămân mai tot timpul în umbră. Unul dintre ei a fost Vannevar Bush (1890–1974), care a fost numit de preşedintele Franklin D. Roosevelt la cârma a ceea ce era numit, benign, United States Office of Scientific Research and Development, în fapt agenţia care a coordonat, „cap-coadă“, proiectul Manhattan, adică producţia arsenalului de bombe atomice care a pus punct, la Hiroshima şi Nagasaki, ultimei conflagraţii globale şi care a determinat cursa înarmărilor din timpul Războiului Rece, pierdut de lagărul comunist.
Tot lui Vannevar Bush îi datorăm următoarea profeţie, făcută în articolul intitulat „As we may think“, publicat în The Atlantic în iulie 1945: „wholly new forms of encyclopedia will appear, ready made with a mesh of associative trails running through them“. Acestea sunt acum familiare tuturor celor care au acces la internet. În 1955, ideea lui Vannevar Bush a fost pusă în practică, pentru prima oară, de Eugene Garfield, de la University of Pennsylvania, care a înfiinţat un Institute for Scientific Information (ISI) şi a început să publice Science Citation Index, volume cu apariţie lunară, în care era înscrisă istoria citărilor fiecărui articol publicat în revistele care ajungeau la National Library of Congress.
Numărul citărilor fiecărui articol este folosit pentru calcularea factorului de impact al celor 15.000 de reviste înregistrate în baza de date ISI. Factorul de impact este numărul de citări al articolelor publicate de o revistă în ultimii doi ani, împărţit la numărul de articole publicate în această perioadă, cu excepţia editorialelor, prezentărilor de caz şi scrisorilor către editori.
Cei mai recenţi factori de impact ai celor şapte reviste medicale din România înregistrate de ISI sunt, cu o singură excepţie, modeşti (v. tabelul). Dar măsura în care acest fapt ar trebui să influenţeze felul în care medicii din România aleg revistele cărora să le trimită rezultatele unei cercetări este dificil de apreciat.
Înainte de a încerca să ofer un răspuns, trebuie să mărturisesc că, până să citesc Legea Educaţiei Naţionale din România, promulgată în 2011, cu surle, trâmbiţe şi vuvuzele, de un tânăr ministru ce dovedea mai multa aroganţă decât înţelepciune şi mai multă suficienţă decât discernământ, nu ştiam mai nimic despre factorul de impact. Nu ştiam, pentru că nu-mi lipsea, adică nu era ceva care mi-ar fi folosit în publicarea articolelor mele şi nu le influenţează nici din 2011 până acum. În domeniile în care am publicat, ştiam care sunt revistele bune, cele de calibru mediu şi cele de la coada plutonului şi asta îmi ajungea pentru deciziile „tactice“ legate de studiile pe care doream să le public.
Aşa că trebuie să folosesc instrumentele empatiei, adică voinţa de a înţelege felul în care gândesc şi acţionează alţii, pentru a răspunde întrebării. Şi utilizez un scenariu practic, al cuiva care a terminat un studiu clinic, observaţional, în gastroenterologie. În acest caz, aş face mai întâi o listă cu cel puţin patru reviste, în ordinea factorilor de impact: Gastroenterology (12,8), American Journal of Gastroenterology (7,6), Digestive Diseases and Sciences (2,3) şi revista românească Journal of Gastrointestinal and Liver Diseases (1,9). Aş începe prin a trimite la prima revistă de pe listă, nu cu speranţa că va fi acceptat pentru publicare, ci pentru a căpăta avizul referenţilor şi a modifica astfel articolul conform criticilor lor. Speranţa, pentru că e mai probabil ca articolul să fie respins de colectivul editorial înainte de a fi trimis referenţilor. Urmează a doua revistă de pe listă, cu aceeaşi speranţă de a obţine, gratis, sfatul unor experţi. Dacă şi de data aceasta articolul este respins sumar, aş lua o pauză de reflecţie, să înţeleg ce se întâmplă: încerc să sar peste o ştachetă pusă prea sus, articolul e prost scris, studiul e prost conceput sau concluziile nu sunt sprijinite de rezultate? După corectarea deficienţelor, articolul va fi gata să plece către o revistă de calibru mediu, a treia de pe listă, şi numai apoi la revista din România.
De ce e mai bine, pentru cineva din România, să publice în Digestive Diseases and Sciences (2,3) şi nu în Journal of Gastrointestinal and Liver Diseases (1,9), dacă factorii de impact sunt atât de apropiaţi? Pentru că atât autorii lucrării, cât şi revista trebuie să intre în circuitul internaţional al valorilor. Dincolo de cifrele aride create de numărul de citări, contează percepţia că oameni din România pot convinge editori străini să le publice opera, iar autorii străini găsesc într-o revistă din România vehiculul pentru a ajunge la notorietate.

 

 

Aequanimitas este titlul unui discurs rostit în 1889 de sir William Osler, părinte-fondator al medicinii interne în America de Nord; semnifică virtutea de a accepta lucrurile aşa cum sunt.

 

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 180 de lei
• Digital – 115 lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC