Între fascinantele povești ale mitologiei grecești este și cea a
Himerei, monstru cu cap de leu și corp de șarpe sau țap, ființă născută din
Typhon și Echidna, în Licia, ținut de pe coasta sudică a Turciei de azi.
Geneticienii numesc himere acele ființe rezultate din doi sau
mai mulți zigoți diferiți, prin fertilizarea a patru celule parentale. Cazurile
de himerism uman spontane sunt rare: sunt citate cazuri precum cel al unui
atlet olandez care avea genotipul 46, XX/46, XY, al unei femei din Anglia care
avea două grupe sanguine diferite și cazul unui mascul obținut prin fertilizare
artificială, care avea organe genitale interne feminine.
Dar himerismul dirijat are potențialul de a deveni o metodă
terapeutică revoluționară, prin care să se obțină organe de transplantat
perfect tolerate de om. Procedeul experimental implică fertilizarea in vitroa celulelor germinale de porc și extragerea din celula embrionară a acelei
părți de ADN care este responsabilă de formarea organului dorit, să zicem a
pancreasului, prin procedeul CRISPR.
În același ou se injectează celule stem umane care refac partea
de ADN extrasă, oul este implantat în uterul femelei porcine și la 28 de zile
se extrage embrionul care este unul porcin, cu excepția pancreasului, acesta
fiind, din punct de vedere genetic, uman. În acest proces, embrionul pe care
s-a intervenit nu respinge celulele stem umane „străine“, pentru că embrionul
nu are un aparat imun capabil de reacție. Crescut artificial, pancreasul uman
izolat va fi cea mai bună soluție de vindecare a diabetul la individul de la
care s-au recoltat celulele stem.
Acesta este scenariul ideal și, totodată, planul cercetătorilor
care văd în himerele experimentale de azi precursorii unor organe de
transplantat în viitor, cu disponibilitate nelimitată ce permite eliminarea
completă a complicațiilor prin rejecție. Până la acea fază însă, mai este de
parcurs un drum lung, iar dificultățile nu sunt deloc puține.
Principalul stimul vine de la criza mare și crescândă a
organelor de transplantat. În Statele Unite mor în fiecare zi 22 de bolnavi
dintre cei care se află în așteptarea unui posibil donator. Totodată, zilnic se
fac, cu succes, 79 de transplante de organe, cu o supraviețuire la cinci ani
foarte bună: transplantele cardiace 76,8%, cele renale cu donator viu 92%
(83,4% cu rinichi de la cadavru), transplantele hepatice cu donator viu 81,3%
(74,3% cu ficat recoltat de la cadavru), transplantele pulmonare 55%.
Listele de așteptare devin din ce în ce mai mari, cu 121.272 de
candidați pentru transplant de organe înregistrați în anul 2013, când s-au
efectuat 28.954 de transplante, cu organe recoltate de la 14.257 de donatori
(cu 1.000 de cazuri mai puțin decât în cei doi ani precedenți).
Restrângerea numărului de accidente majore și progresele
medicinii de terapie intensivă și resuscitare micșorează însă numărul de
posibili donatori. În aceste condiții, există un mare interes în descoperirea
de metode alternative, care să rezolve criza medicinii contemporane de
transplant, înlocuind transplantul de organe recoltate de la oameni în moarte
clinică cu fabricarea de organe prin manipulare genetică.
Institutul național de sănătate (NIH) al SUA a refuzat să
participe cu fonduri la cercetările privind organele umane produse prin
himerizare, pe motivul că, în stadiul actual al experimentărilor, nu se pot
exclude situațiile în care prin introducerea de celule stem umane în embrioni
animali se pot produce, în mod neașteptat, descendenți care au și alte caracteristici,
cum ar fi un creier comparabil cu cel uman, de exemplu. O astfel de himeră ar
fi greu de definit ca fiind plasată între specia umană și cea a animalului în
care se dezvoltă, iar produsul rezultat din experiment, dacă supraviețuiește,
poate arunca responsabilitatea încărcată de vină pe umerii experimentatorilor
și ai instituției.
În schimb, dacă această cercetare va progresa și va atinge un
grad ridicat de siguranță, s-ar putea fabrica multe organe și celule de
transplantat, printre care: inimă, ficat, rinichi, pancreas, cornee, plămân și
neuroni producători de dopamină, pentru tratarea cazurilor de boală Parkinson.
Tehnicile de mai sus, bine intenționate și care respectă strict
criteriile de etică a cercetării, nu sunt încă total previzibile, iar
cercetătorii știu că există șansa ca celulele stem umane injectate în oul
animal să inducă mai multe modificări decât cele intenționate și sperate de
experimentatori. De aceea, oricât de mari ar fi speranțele și așteptările
legate de himerizarea pentru formare de organe necesare transplantării,
înaintarea se face cu prudență și se iau precauții majore pentru a evita
compromiterea cercetării prin incidente neanticipate.
Presa comunică însă că experimentatori mai puțin inhibați de
rigorile eticii practică intervenții necontrolate sau chiar ilegale, motivați
de ambiție, scopuri economice și nerăbdarea de a atinge celebritatea. Astfel,
prin transplantarea genei umane, care stimulează producerea lactației la vaci
și capre, a fost posibil să se obțină animale al căror lapte este aproape
identic cu cel al mamelor umane.
Felurite transplantări genetice au rezultat în animale umanizate,așa cum sunt și șoarecii și maimuțele cu inteligență superioară, câinii și
porcii cu fizionomii umane, ca și animale ciudate, rezultate din combinarea mai
multor tipuri de ADN.
Este genetica de azi pe cale să devină o metodă cu enorme
posibilități de tratament, sau se îndreaptă spre o îndeletnicire care vrea să
aducă în realitate evenimente precum cele din vechile povești cu dr. Jekyll și
cu insula doctorului Moreau?
