Primele
încercări de himerizare artificială, prin manipulare genetică (numele vine de
la legenda animalului cu cap de leu, corp de țap și coadă de șarpe din
mitologia greacă și presupune crearea de ființe care au material cromozomial de
la animale din cel puțin două specii diferite) au demonstrat că acest lucru
este posibil, dar au fost primite cu un val de critici cu argumente
moral-etice.
Azi
pare însă că această metodă ar putea fi o cale de producere nelimitată de
organe genetic umane, crescute în organismul unor animale de fermă – organe
care devin disponibile pentru transplant. Întrucât organul în cauză este
genetic uman, transplantarea lui nu va fi complicată de rejecție, iar
tratamentul imunosupresiv de lungă durată nu ar mai fi necesar.
Cu
toate progresele ei, medicina de transplantare este blocată de criza de organe.
Sunt transplantate 120.000 de organe pe an, dar numărul celor care au nevoie de
organele salvatoare este mult mai mare. Zilnic mor 22 de oameni care așteaptă
șansa unui donator compatibil. Iar dificultățile de recoltare sunt mari și asociate
cu cheltuieli ridicate.
Mai
întâi au fost experimentele care au eliminat din genomul unor șobolani acel
segment care duce la formarea pancreasului. Animalele născute astfel ar fi fost
lipsite de pancreas. Dar injectând celule stem de la șoarece, care au „reparat”
genomul, s-au obținut șobolani cu pancreas de șoarece. Țesutul pancreatic de la
șobolan, transplantat la șoareci cărora li s-a indus diabet, a secretat
insulină și s-a dovedit compatibil cu șoarecii transplantați. Mai mult,
pancreasul format din celule de șoarece s-a dezvoltat până la dimensiunile
normale ale unui pancreas de șobolan.
O
altă serie de experimente a arătat că este posibil să se producă himere prin
introducerea de celule stem umane în celula embrionară de porc, căreia i se
extrăsese segmentul genomic responsabil pentru un anume organ. După implantarea
acestui ou în uterul unei scroafe, s-a dezvoltat un animal porcin, care
conținea organul uman dorit. Iar producerea organului de transplantat se face
într-un ritm rapid la animalul porcin, care atinge maturitatea într-un an.
Dintre toate animalele din lumea înconjurătoare, genomul porcului are cea mai
mare similaritate cu cel uman.
În
Statele Unite însă, a existat o interdicție totală pentru folosirea de fonduri
ale Institutului național de sănătate pentru cercetări în domeniul himerizării
folosind celule umane. În august 2016, regulamentul a fost revizuit, menținând
interdicția doar pentru himerele uman-primate și pentru cele care folosesc
celule umane sau gene legate de formarea și funcționarea creierului.
Fără
să fie un proiect realizabil în anii următori, șansa ca prin himerizarea
uman-porcină să se poată ajunge la o sursă nelimitată de organe umane (ficat,
rinichi, pancreas) pentru transplant aduce o speranță nouă pentru viitorul
medicinii de transplantare.
