Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!

Căutare:

Căutare:

Acasă

Greva medicilor

Viața Medicală
Prof. dr. Peter MANU miercuri, 4 decembrie 2013

Poate fi greva o soluţie pentru ca personalul medical din România să obţină drepturile şi finanţarea pe care le merită? (Dr. A. M.)

 

   O grevă a medicilor contravine demnităţii noastre colective şi individuale. Ca dimensiune a existenţei, demnitatea este mai presus de drepturi şi finanţări, oricât de „meritate“ ar fi acestea din urmă.
   Greva contravine demnităţii colective şi individuale pentru că implică o relaţie de dependenţă între noi, medicii, şi stat. În cazul medicilor care lucrează în spitalele publice din România, statul deţine „mijloacele de producţie“ (spitale, tehnologie, personal auxiliar) şi plăteşte salarii celor pe care îi angajează. Angajaţii (medicii) nu pot prelua – legal – controlul asupra mijloacelor de producţie, dar pot refuza să le utilizeze în folosul angajatorului, adică al statului, intrând în grevă. A înţelege însă în acest fel relaţia dintre stat şi medicii din spitalele publice dovedeşte, în cel mai bun caz, naivitate.
   Teoretic, medicii au libertatea deplină de a înceta relaţia cu un stăpân pe care-l dispreţuiesc şi de care se simt dispreţuiţi. Pe de altă parte, statul are nevoie de medici pentru spitalele publice, cel puţin în măsura în care aceste instituţii asigură îngrijirea cetăţenilor care nu pot avea acces, din motive financiare şi logistice, la sistemul privat de sănătate din România. Într-un asemenea context, cererile angajaţilor (medici) ar trebui să cântărească mai greu decât opinia proprietarului mijloacelor de producţie. Problema fundamentală este de ce acest avantaj strategic nu este suficient pentru o soluţie favorabilă medicilor.
   Altfel spus, de ce nu îşi exercită medicii libertatea de a pleca? Nu ştiu în ce măsură întrebarea a făcut scopul unei investigaţii ştiinţifice şi nu pot decât să discut „diagnosticul diferenţial“ al acestei anomalii.
   a. Medicii nu pleacă din sistemul public de sănătate pentru că se simt responsabili faţă de oamenii nevoiaşi, pentru care aceste spitale sunt plasa de siguranţă a unei existenţe cenuşii, mlăştinoase, apăsate de griji şi învăluite în miasmele gunoaielor de pe străzi şi ale closetelor din curţi. O motivaţie altruistă, care ar implica acceptarea sacrificiilor. O lume de mucenici şi martiri, pe care nu ni-i putem imagina spunând că intră în grevă pentru că vor să le fie mai bine în timp ce fac bine celor care le este mai rău.
   b. Medicii nu pleacă din sistemul public de sănătate pentru că nu ar găsi de lucru în altă parte. O ipoteză care merită luată cu atenţie în consideraţie, pentru că sistemul privat din România este insuficient dezvoltat, iar emigrarea necesită curaj, inteligenţă practică, aptitudini lingvistice şi capacitatea de a suporta dezrădăcinarea. Dacă această ipoteză este corectă, ea anulează avantajul strategic presupus de libertatea de a pleca din sistem.
   c. Medicii nu pleacă din sistemul de sănătate publică pentru că, de fapt, se simt bine în el, iar greva reflectă doar lipsa de discernământ a celor care nu au înţeles că mai binele este duşmanul binelui.
   În ultimul an au fost sau sunt în grevă medici din Nigeria, Egipt, Pakistan şi India. Li se vor alătura, poate, într-un număr restrâns, medici din România, care vor scrie, din stradă, cronica unui eşec previzibil. Dar, cum un şut într-o anumită parte a corpului poate însemna un pas înainte, ne putem gândi şi la posibilitatea ca o grevă care nu duce la nimic bun să fie un instrument pentru a promova imaginea de cruciat nedreptăţit, care strigă în deşertul nepăsării şi cinismului, al unuia dintre cei care o organizează, o imagine pătată de acuzaţii şi condamnări (încă nedefinitive) pentru acte de corupţie.
 
 

Aequanimitas este titlul unui discurs rostit în 1889 de Sir William Osler, părinte-fondator al medicinii interne în America de Nord; semnifică virtutea de a accepta lucrurile aşa cum sunt.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 200 de lei
• Digital – 129 de lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC