O decizie a unei instanțe a cutremurat lumea medicală, săptămâna
trecută. Dar, în premieră, am văzut și luări de poziție în presă sau în rețelele
sociale care puneau în discuție nivelul unei despăgubiri pentru malpraxis. Un medic
dintr-un oraș mic, poate singurul având acea
specialitate în zona respectivă, a fost condamnat la plata unor despăgubiri în valoare
de 400.000 de euro. Cu câțiva ani în urmă, o vedetă tv a produs un accident cu patru
victime, dar despăgubirile au fost la jumătate. Iată că greșeala unui medic, care
încerca să ajute un pacient, este de opt ori mai dur sancționată decât a unui șmecher
care încerca să ajungă mai repede la film, depășind pe sens interzis.
Dacă ținem cont că vedeta ar putea plăti compensațiile din venitul
său pe un an, sau chiar mai repede, iar medicul va trebui să lucreze 36 de ani,
fără salariu, pentru a achita despăgubirile la care a fost condamnat, cazul capătă
accente funambulești. Acest lucru spune multe despre cum se raportează societatea
românească la sistemele noastre de valori, despre poziția profesioniștilor în societate.
Totodată, explică un fenomen social care va avea efecte devastatoare în viitorul
apropiat.
Se tot întreabă decidenții și marele public de ce medicii părăsesc
România într-un număr constant crescut. Sau de ce fug pur și simplu din orașele
mici în centrele universitare ca dintr-o zonă de război. Răspunsul nu este greu
de găsit: pentru că a început, într-adevăr, un război cu medicii. Suntem atacați
de mass-media, de politicieni, de grupări ostile ale publicului, de așa-zișii vindecători,
de „vindecătorii” promovați în reclame mincinoase la televiziune, iar de câțiva
ani suntem luați la țintă de casele de avocatură, care au văzut în sistemul sanitar
o sursă de bani. Ușor de câștigat și, după cum se vede, mulți.
Dacă în marile orașe, unde se află centrele universitare, medicii
mai au cât de cât acces la tehnologie apropiată de cea de afară, dacă mai au cum
să-și normalizeze veniturile, muncind de două-trei ori mai mult, e drept, dar totuși
să poată supraviețui decent, în micile comunități lipsite de resurse totul este
împotriva unui profesionist din sănătate. Fără dotări, cu un program infernal, în
lipsa altor colegi cu aceeași specializare, medicul plătește nu doar cu sănătatea
și uneori cu viața. Mai nou, pentru a nu lăsa comunități întregi fără asistență
de specialitate, trebuie să fie pregătit să plătească erorile inerente în această
profesie cu apartamentul primit de la părinți, cu banii pentru școala copilului,
cu împrumuturi pe zeci de ani de la bancă.
În urmă cu peste 30 de ani, se intra foarte greu la Facultatea de
Medicină. A fi medic reprezenta ceva deosebit, reprezenta un statut social special,
o motivație deosebită pentru cei care doreau să ajute semeni în suferință. Nimeni
nu se speria că primii ani din profesie trebuia să meargă la țară, sau în orașe
monoindustriale, izolate, fără istorie și fără viitor. Mai ales acolo, medicul era
iubit și respectat de comunitate. Mulți spuneau proverbul lui Creangă: decât codaș
la oraș, mai bine în satul tău fruntaș. Acum, pe lângă birocrație, stres, ostilitatea
cu care e întâmpinat medicul încă înainte de a întâlni pacientul, vorbim despre
riscul de a plăti daune ca la un oraș din 2017, în timp ce profesează ca la un sat
din mileniul trecut.
Nu este de mirare că un sondaj printre candidații la medicină ne
arată că un număr foarte mare dintre ei iau în calcul plecarea din țară, emigrarea,
ca o soluție de a găsi o slujbă onorabilă care să îi asigure un trăi decent. De
ce? Am arătat în rândurile de mai sus de ce. Cei care vor o explicație tehnică a
diferenței dintre cazul șmecherului la volan și al medicului care a avut ghinion
în sala de tratamente să se întrebe cine plătește?
În accidentele rutiere plătesc
asiguratorii, marile companii care încheie polițe auto. Ei au armate de avocați,
au interesul să soluționeze litigiile în afara instanțelor, au forță de lobby, au
putere. Medicul merge aproape singur în instanță. Modul în care a fost (probabil
cu intenție) alcătuită Legea malpraxisului, scapă de griji asiguratorii și trece
povara pe umerii medicului și a instituției sanitare. Colegiul Medicilor din Municipiul
București a identificat, prin chestionare aplicate în rândul membrilor, principalele
probleme și soluții. În pofida unei apatii suspecte a instituțiilor care ar fi trebuit
să reglementeze situația, CMMB va acționa cu forța dată de cei 13.000 de membri
și de prestigiul organizației, pentru a impune noi soluții legale în domeniu.
Vom încerca să explicăm și să aducem de partea noastră presa din
Capitală, pentru că marele public este la fel de lovit ca medicii în războiul avocaților
cu medicii și spitalele. Pacientul plătește, până la urmă despăgubiri de miliarde,
fie prin factura medicinei supraprotective, prin taxele din care se finanțează spitalele
amendate, fie prin viețile pierdute pentru că nu vor mai fi medici care să le trateze.
