Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!

Căutare:

Căutare:

Acasă

Exemplaritatea datoriei împlinite

Viața Medicală
Prof. dr. Mihai GHIUR miercuri, 7 martie 2012
Se împlineşte un veac de la naşterea prof. dr. Florian Mandache, un mare chirurg român, a cărui activitate s-a desfăşurat timp de peste treizeci şi cinci de ani la Spitalul Brâncovenesc. A fost un reper în chirurgia colorectală, începută de mentorul său, prof. dr. Traian Nasta, în a doua jumătate a secolului XX. Mereu preocupat de promovarea noului, a avut o bogată activitate ştiinţifică bazată pe studii clinice, de laborator şi cercetări experimentale.
Născut la 29 februarie 1912, în Olteniţa, a urmat şcoala primară şi liceul teoretic din localitate. Se înscrie la Facultatea de Medicină din Bucureşti, pe care o absolvă în mod strălucit. Este extern şi intern prin concurs, la Eforia Spitalelor Civile din Bucureşti. Devine medic secundar prin concurs, pentru o scurtă perioadă la clinica prof. dr. I. Iacobovici şi apoi trece medic secundar şi asistent universitar la clinica prof. dr. T. Nasta. Publică împreună cu profesorul Nasta volumul: „Limfogranulomatoza rectală“, la Editura de Stat, 1948. Urcă toate treptele ierarhiei medicale, obţinând primariatul în chirurgie, clasificat primul la concursul pe ţară din 1947. În paralel, parcurge toate etapele universitare, de la asistent la conferenţiar (1952) şi profesor, şef de clinică (1957), la Spitalul Brâncovenesc. Aici, în calitate de profesor ordinarius universitare la Institutul de Medicină şi Farmacie „Carol Davila“ şi de şef al secţiei de chirurgie a Spitalului Brâncovenesc, formează mai multe generaţii de secundari şi specialişti. Publică volumul: „Arsurile“ – în colaborare cu I. Chiricuţă, T. Teodoriu, la Editura de Stat, 1955. Doctor în medicină şi doctor docent, înzestrat cu multă perseverenţă şi preocupat mereu de nou, înfiinţează un laborator de chirurgie experimentală, unde promovează o serie de metode şi tehnici noi. împreună cu dr. G. Kover şi colaboratorii face cercetări experimentale în şocul traumatic şi în rolul glandelor suprarenale în stres, care i-au permis elaborarea unor lucrări de referinţă, ce au fost comunicate la Societatea de Chirurgie din Bucureşti. Lucrările au fost sintetizate în două monografii: „Şocul“, (Editura de Stat, 1954) în colaborare cu I. Ţurai, M. Gologan, M. Mareş, T. Teodoriu, şi „Fiziologia circulaţiei şi imunitatea în şoc“, Editura Academiei R. S. Române, 1966. În ultima, arată importanţa factorului fiziopatologic în şoc, de stagnare, de „băltire“ a sângelui în patul vascular splanhnic, urmat de microaglomerări şi microcoagulări diseminate, intracapilare şi mijloacele de prevenire şi combatere a lor. Ilustrarea acestui fenomen de sludge a fost redat într-un film color, premiat la Congresul Internaţional de specialitate de la Moscova, din 1958. Această observaţie a fost reluată de autorii anglo-saxoni şi lansată ca teorie „poolling“, dar prioritatea a rămas a autorului român.
În 1960, începe studiul experimental şi clinic asupra rolului glandelor suprarenale în stres şi în HTA malignă, demonstrând că această hipertensiune era produsă de un hiperadrenalism cronic, constituţional şi ca urmare recomandă şi practică sclerozarea chimică a medularei glandelor suprarenale cu o soluţie de salicilat de sodiu 40%, blocând astfel secreţia de adrenalină, fără alterarea funcţiilor corticalei. Aplicată la animale la care s-a produs ischemia arterelor renale, prin inel Goldblat, aceasta a împiedicat apariţia hipertensiunii maligne. Consecinţele, de mare însemnătate practică, le-a fructificat prin aplicarea în clinică a acestei metode de tratament la bolnavii tineri cu HTA severă. Inserarea acestui procedeu în „Encyclopedie Medico-Chirurgicale“ Laffont (vol. „Rein“), în tratate, monografii, reviste din ţară şi străinătate, atestă valoarea metodei şi rezistenţa sa la proba timpului. Adâncirea studiului mecanismului de acţiune a medulosclerozei prin noi cercetări, experimentale şi de laborator, i-au permis să identifice, clinic şi biochimic, că „sindromul hiperadrenalismului cronic“ reprezintă terenul diatezic atât al HTA esenţiale, cât şi al arteritelor juvenile. În acest context, a abordat arteriopatiile cronice obstructive, în special arterita juvenilă, concepând şi practicând tratamentul acestora prin scleroza medulosuprarenalei, la care a asociat splanhnicectomia şi simpatectomia lombară. Aceste studii şi cercetări au reprezentat tematica tezei de doctorat a unuia din colaboratorii săi, dr. S. Oprescu, profesorul Mandache fiindu-i conducător ştiinţific.
În fiziopatologia ulcerului duodenal, a descris prima oară, în 1970, cu L. Stratulat, leziuni ale nervilor vagi, de vagito-vagoscleroză, în legătură cu chimismul şi vechimea ulcerului, evaluând indicaţiile şi complicaţiile vagotomiei, precum şi combaterea ileusului postvagotomie. În chirurgia ulcerului gastroduodenal, a elaborat metoda de oprire a hemoragiei digestive prin refrigerarea mucoasei gastrice. Împreună cu D. Mateescu a stabilit punctul optim de refrigerare între +1°C şi –1°C în tratamentul hemoragiilor gastrice şi a lărgit indicaţiile sale în afecţiunile sângerânde rectocolice. În acelaşi domeniu al patologiei ulceroase, între anii 1970 şi 1980, a practicat mucoclaza regiunii antrale gastrice prin scleroza cu soluţie de glucoză 60%, având scopul suprimării secreţiei acidopeptice, spre deosebire de metoda maestrului său, prof. dr. I. Iacobovici, care practica mucoclaza regiunii fundice a stomacului.
Chirurgia colorectală a fost vârful preocupărilor sale pe tot parcursul vieţii, capitol în care a elaborat procedee operatorii pentru rectocolita ulcero-hemoragică, polipoza rectocolonică şi cancerul colorectal. Apogeul activităţii s-a concretizat în tehnica originală de „rezecţie rectosigmoidiană, prin intubaţie abdomino-intraanală, cu conservarea mucoasei anale şi anastomoză colo-(ileo)-anală sau rectală fără sutură“, descrisă prima oară în Chirurgia (1954) şi în La Presse Medicale (1959). Aplicată în chirurgia cancerului rectocolic, a polipozei şi a rectocolitei ulceroase, metoda de rezecţie colorectală cu coborâre şi intubaţie anală, cu sau fără jupuirea mucoasei anale şi anastomoză coloanală fără sutură, a fost folosită la peste 60% din bolnavi, reducând amputaţiile practicate anterior sub 25%. Experienţa acumulată în acest procedeu operator i-a permis redactarea unei ample monografii, „Chirurgia rectului“, apărută în Editura de Stat, 1957 şi apoi completată într-o nouă ediţie, la Editura Medicală, 1972.
Este ales membru al Academiei Naţionale de Chirurgie şi al Academiei Naţionale de Medicină din Franţa (1973). Societatea de Chirurgie din Berlin îl invită la Congresul german de specialitate să expună experienţa sa în chirurgia rectocolică. În 1974, îi apare „Chirurgie des Rectums“ la Gustav Fischer Verlag, Berlin şi este primit membru în Academia de Chirurgie din Germania.
Activitatea ştiinţifică prodigioasă şi didactică este oglindită în numeroase articole publicate în diferite reviste medicale din ţară şi străinătate, comunicări prezentate la diferite societăţi medicale şi congrese naţionale de chirurgie.
În activitatea didactică, organizează disciplina de chirurgie de la Facultatea de Stomatologie a IMF „Carol Davila“, pentru care redactează: „Manualul de semiologie şi clinică chirurgicală“ – în colaborare cu V. Prodescu, S. Constantinescu, I. Luţescu, D. Mateescu, Editura Ministerului Învăţământului, 1976.
Munca sa asiduă de cercetare ştiinţifică integrată în practica chirurgicală, precum şi activitatea didactică au fost recunoscute prin alegerea ca membru în comitetul Societăţii Române de Chirurgie, membru titular al Societăţii Internaţionale de Chirurgie şi al Societăţii Internaţionale Universitare de Chirurgie Colorectală (cu sediul la Philadelphia, SUA).
Deşi nu s-a bucurat de o apreciere corespunzătoare din partea unor contemporani, aceasta nu i-a redus tenacitatea şi perseverenţa în muncă, în schimb demolarea Aşezămintelor Brâncoveneşti împreună cu Spitalul Brâncovenesc, de către regimul comunist, l-a marcat profund şi i-a zdruncinat sănătatea, grăbindu-i sfârşitul, în 1989. Pentru foştii săi colaboratori, a rămas un exemplu viu, prin puterea de muncă şi tenacitatea care i-au permis să-şi ducă la îndeplinire ideile şi metodele din activitatea chirurgicală.
 

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 180 de lei
• Digital – 115 lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC