O problemă critică a sănătății americanilor este obezitatea
infantilă. Aceasta a progresat îngrijorător între 1963 și 2008, la toate
categoriile de vârstă, dar mai ales la copiii cu vârste cuprinse între 6 și 19
ani, la care rata obezității a crescut de patru ori, de la 5% la aproape 20%.
Excesul ponderal la copiii din SUA afectează 14,7–17,5% din cei de rasă albă,
22,6–24,8% din afroamericani și 18,6–28,9% din hispanici, astfel că aproape
unul din trei copii prezintă exces de greutate, preobezitate sau obezitate
declarată.
La baza acumulării de greutate se află, cel mai frecvent,
combinația dintre predispoziția genetică și importul caloric excesiv, printre
cauze fiind și maladiile hormonale, dar fără să reprezinte o majoritate.
Cercetătorii au identificat aproximativ 20 de gene care măresc riscul
individual de a deveni obez. Influența familiei, atât cea pozitivă, cât și cea
care oferă repetate exemple negative, este crucială. În familiile cu obiceiuri
alimentare corecte și în care majoritatea membrilor participă la masă, cu
intervenția educativă a părinților, copiii deprind un mod sănătos de a se
hrăni, pe care îl mențin pe durata vieții. Opus acestui mod de organizare și
desfășurare a meselor este obiceiul de a mânca singur, grăbit, în fața
televizorului, a mediilor electronice sau jocurilor. Copiii needucați alimentar
pot dezvolta un mod greșit de a percepe foamea și sațietatea și, lăsați fără
supraveghere, pot ajunge să aibă atât un apetit pervertit, cât și un tip de
ingestie alimentară repetată, excesivă și periculoasă. Când balanța calorică
este ruptă, prin import caloric excesiv și restrângerea activităților
consumatoare de energie, cercul vicios al creșterii ponderale este declanșat și
apoi întreținut.
Evoluția obezității infantile între 1963 și 2008 în SUA sursa: CDC
Cele mai nocive alimente, din cauza conținutului ridicat de
glucide, calorii, grăsimi și sare, au fost identificate de OMS și publicate sub
forma unei liste. Acestea sunt intens mediatizate prin reclame atractive, iar
raportul Fiese și Bost relevă că zilnic sunt expuși copiii cu vârsta cuprinsă
între 2 și 11 ani la minimum zece reclame de televiziune pentru cele mai
periculoase alimente. Deprinderea obiceiurilor alimentare greșite poate fi
recunoscută devreme de părinții atenți. Copiii afectați au tendința de a mânca
mai mult decât ceilalți, caută hrană în perioadele dintre mese, ascund
„proviziile de rezervă“ și manifestă o plăcere exagerată când mănâncă. O primă
măsură de corectare ar fi controlul surselor de hrană la care au acces copiii.
Cei afectați descoperă că hrana le micșorează stresul școlar, durerea,
plictiseala, tristețea și nemulțumirea că sunt stigmatizați. Aceasta este faza
de „mâncat pentru confort“. Cercetătorii presupun că în creierul copiilor are
loc treptat o modificare a receptorilor de dopamină, cu intrarea în faza
„mâncatului ca o formă de dependență“, foarte comparabilă cu dependența
chimică. Din acest moment, copiii nu mai pot corecta situația fără ajutor
specializat.
Riscurile la care sunt supuși copiii supraponderali pot fi
imediate sau întârziate. Din prima categorie fac parte apariția precoce a
factorilor de risc cardiovasculari (70% din copiii obezi cu vârsta cuprinsă
între 5 și 17 ani prezintă cel puțin un factor de risc), prediabetul, diabetul
declarat, bolile osteoarticulare, apneea în somn și efectele psihologice
negative precum pierderea încrederii și izolarea de grup.
Dacă obezitatea apare înainte de vârsta de 2 ani, există cele
mai mari șanse ca ea să fie persistentă pentru restul vieții. La adolescenții
și adulții tineri care provin din copii obezi, îmbolnăvirile imputabile
excesului de greutate sunt numeroase: diabet, sindrom metabolic,
hiperandrogenism, nuliparitate, degenerescență grasă non-alcoolică a ficatului,
litiază biliară, boli musculoscheletale, arterioscleroză precoce, hipertensiune
arterială și sindroame de anxietate și depresie. În același grup populațional
s-a remarcat creșterea riscului pentru diverse forme de cancer: sân, colon,
endometru, ovar, esofag, rinichi, pancreas, tiroidă, prostată, mielom multiplu
și limfom Hodgkin.
Prevenirea obezității infantile trebuie începută devreme și să
includă familia, școala, medicul pediatru, specialiștii în endocrinologie și
lipidologie, psihologul și nutriționiștii. Copiii și părinții trebuie să meargă
din timp la clinicile de obezitate infantilă, iar terapia preventivă trebuie
susținută pe durate de timp prelungite. Cercetătorii au constatat rezultate
foarte bune la zece ani, cu reducerea obezității cu cel puțin 20% la 34% din
copii și dispariția completă a excesului ponderal la alți 30% (1). Fără ajutor
terapeutic, evoluția anormalității progresează și apar îmbolnăvirile secundare.
S-au analizat multiple studii efectuate în perioada 2002–2011 care s-au adresat
riscului mortalității precoce, la adulții tineri și adolescenți, și astfel s-a
confirmat că la trecerea de la copilărie la adolescență și la vârsta adultă
tânără riscul cardiometabolic este net crescut la supraponderali, contribuind
la creșterea mortalitatății precoce (2).
Notă autor:
Bibliografie
1. Epstein LH et al. Ten-year outcomes of behavioral family-based treatment for childhood obesity. Health Psychol. 1994 Sep;13(5):373-83.
2. Reilly JJ et al. Long-term impact of overweight and obesity in childhood and adolescence on morbidity and premature mortality in adulthood: systematic review. Int J Obes (Lond). 2011 Jul;35(7):891-8
Abonează-te la Viața Medicală!
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
