Alături
de perfecționarea computerelor (supercomputere mobile miniaturizate, tehnologie
integrată în sisteme, rezolvarea vederii și înțelegerii limbajului, computere
capabile de decizii etc.), de robotica avansată, de știința noilor materiale,
de tehnica producției automate tridimensionale, de nanotehnologie și
biotehnologie (bioinginerie genetică, organe artificiale și computere
încorporate, creșterea capacității creierului prin neurotehnologie etc.),
inteligența artificială (IA) este o componentă de bază a celei de a patra
revoluții industriale, în care omenirea contemporană abia a început să
pășească.
Se
așteaptă multiple beneficii de la dezvoltarea fără precedent a capacității
productive a omului, printre care mari progrese medicale, prelungirea vieții,
rezolvarea problemei foametei și a sărăciei, îmbunătățirea interacțiunii dintre
informație, business și relații sociale, trecerea la forme nepoluante de
energie, ameliorarea speciilor vegetale și animale, comunicare continuă și
neinfluențată de distanțe și multe altele. Sunt anticipate și mari probleme
generate de restructurarea economiei, cum ar fi marele număr de oameni pentru
care nu vor mai exista ocupații disponibile, sau creșterea sarcinii suportate
de sistemele de asigurări sociale.
O
problemă specială este cea pe care o anticipează savanții futurologi și
informaticienii, care constă în posibilitatea apariției unei situații de criză
rezultată din realizarea unor aparate sau roboți cu inteligență superioară
celei umane. După părerea mai multor oameni de știință de prestigiu, sistemele
artificiale cu inteligență superumană pot ajunge necontrolabile, trecând la
decizii și acțiuni care au alte scopuri decât cele care sunt în interesul
colectivității umane care le-au produs. Celebrul teoretician al fizicii,
Stephen Hawking, a formulat avertismentul: „Inteligența artificială poate
însemna sfârșitul rasei umane“. Inventatorul englez Clive Sinclair are o
părere asemănătoare, când spune că IA „va aduce dezastrul omenirii”, iar
patronul firmei Tesla și promotorul zborurilor civile către Marte, Elon Musk, a
declarat că prin inteligența artificială „oamenii îl provoacă pe diavol“.
În
lumea de azi, rasa umană domină planeta în primul rând datorită superiorității
creierului omenesc, cu posibilități infinit mai mari decât cele ale celorlalte
viețuitoare. Cu toate acestea, introducerea unor roboți superinteligenți lasă
deschisă posibilitatea ca aceștia să adopte un comportament total diferit decât
cel intenționat de realizatorii lor. Mai mult, mașinile dotate cu inteligență
pot deveni capabile să proiecteze și să producă alte mașini și să facă asta
fără a mai avea nevoie să îi implice pe oameni. Un sistem inteligent va avea
tendința să își asigure continuitatea și existența.
În
scenariile prin care se încearcă ghicirea viitorului, există și ipoteze conform
cărora aparatele cu inteligență superumană ar putea câștiga, la un moment dat
al evoluției lor, atributele emoțiilor de tip omenesc, inclusiv trăirile
dragoste-ură sau prietenie-ostilitate.
Computerele
de astăzi au un grad limitat de inteligență și ele sunt capabile, cel mult, de
îndeplinirea sarcinilor simple: asamblarea de piese, conducerea unui automobil,
reglarea temperaturii ambientale, curățarea unor spații, organizarea de date.
Dar în generația următoare, se plănuiește crearea unor mașini capabile de
sarcini mult mai complexe, precum strângerea recoltei de pe suprafețe mari,
fără participare umană, proiectarea și fabricarea de mașini, intervenții decise
prin identificarea scopurilor, operații chirurgicale, reglarea automată a
traficului terestru și aerian. La fiecare nivel al procesului cognitiv și
creator, mașinile viitorului vor fi capabile să întreacă performanța umană. În
aceste condiții, relația om-mașină va fi determinată de competența făpturii
tehnice, dar și de intențiile ei.
La
congresul de IA din Puerto Rico din 2015, care i-a adus laolaltă pe cei
mai prestigioși tehnicieni și
futurologi, părerea generală a fost că cea mai apropiată dată de realizare a
inteligenței artificiale ar putea fi anul 2045. Tehnologia viitorului poate
permite omenirii să rezolve definitiv marile ei probleme, ca războiul, foametea
și bolile, dar poate de asemenea stârni o furtună de acțiuni ostile de
nestăpânit, ca în legenda ucenicului vrăjitor.