Se înmulţiseră într-o vreme precum ciupercile după ploaie. În buricul târgului sau la periferie, la gurile de metrou sau în staţiile de tramvai, în preajma şcolilor sau chiar peste drum de Banca Naţională, „magazinele de vise“ au devenit încet-încet o privelişte urbană la fel de obişnuită precum cazinourile sau agenţiile de pariuri sportive. Aspectul lor misterios, cu geamuri fumurii şi gratii la geamuri, contrastează cu produsele inocente pe care pretind că le comercializează – săruri de baie sau îngrăşăminte pentru flori. Dar numai naivii le-ar presăra în căzi sau ghivece – restul le înghit, le inhalează sau şi le injectează ca să se relaxeze, ca să uite de probleme, ca să păşească în altă realitate. Etnobotanicele, cum sunt de-a valma denumite plante şi compuşi de sinteză, au apărut la noi cam în acelaşi timp cu Criza şi-au devenit aproape la fel de mediatizate ca aceasta. Jurnalele televiziunilor şi paginile ziarelor s-au umplut cu relatări despre violenţe, sinucideri şi crime presupus provocate de ele, iar reporterii s-au statornicit la poarta spitalelor sau la intrările cimitirelor, destinaţiile tot mai frecvente ale consumatorilor. Împinse de la spate de opinia publică, autorităţile au interzis câteva zeci de substanţe şi au dezlănţuit furia controalelor asupra comercianţilor din toată ţara. Magazinele s-au rărit, dar fenomenul continuă neabătut. Încercăm să aflăm cât e adevăr şi cât exagerare în această chestiune de la dl dr. Lucian Vasilescu, şeful secţiei de dezintoxicare a Spitalului Clinic de Psihiatrie „Prof. dr. Alexandru Obregia“ din Bucureşti şi de la dl prof. dr. Ostin C. Mungiu, disciplina de Farmacologie, Toxicologie şi Algeziologie din cadrul UMF „Gr. T. Popa“ din Iaşi.

 

    Pagubele etnobotanicelor sunt cu mult mai mici decât cele produse de drogul numărul unu din România, care este alcoolul. Sub aspect medical şi social, afecţiunile produse de alcoolism atârnă mult mai greu decât aceste etnobotanice. (...)

Mai multe detalii în ziarul nostru, Viaţa medicală.