Prin
Ordinul ministrului sănătăţii nr. 969 din 7 august 2013, publicat în Monitorul
Oficial nr. 536 din 26 august 2013, au fost aprobate criteriile şi metodologia
de echivalare a titlurilor oficiale de medic specialist eliberate de Australia,
Canada, Israel, Noua Zeelandă şi Statele Unite ale Americii.
În
contextul în care numeroşi cetăţeni români (ori soţi sau descendenţi ai
acestora) s-au specializat în ţările menţionate (deşi puţini aleg să se întoarcă
în ţară), aceştia – precum şi persoanele care sunt cetăţeni UE ai unui stat
aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene ori
rezidenţi pe termen lung ai acestora, cetăţenii statelor terţe beneficiari ai
statutului de rezident permanent în România – au acces, conform acestui act
normativ, la activităţile profesionale de medic specialist şi exercitarea
acestora pe teritoriul României, titlurile oficiale de calificare ca medic
specialist echivalându-se cu certificatul de medic specialist, în cazul în care
sunt întrunite cumulativ următoarele criterii: • are un titlu oficial de
calificare de medic specialist în una din specialităţile medicale clinice sau
paraclinice prevăzute de Nomenclatorul de specialităţi medicale, medico-dentare
şi farmaceutice pentru reţeaua de asistenţă medicală • formarea de medic
specialist pentru care se solicită echivalarea s-a efectuat în condiţii de
studiu şi practică medicală care asigură titularului competenţa profesională
similară cu cea dobândită în urma efectuării pregătirii prin rezidenţiat în
specialitatea respectivă • titlul oficial de calificare ca medic specialist
este eliberat de autoritatea desemnată în temeiul actelor normative în vigoare
în statul pe teritoriul căruia a avut loc formarea.
Echivalarea în scop profesional a titlurilor
de medic specialist se realizează de către Ministerul Sănătăţii, după avizarea
de către Colegiul Medicilor din România, procedura de echivalare constând în
analiza formării în specialitate şi a competenţelor profesionale însuşite de
titular în statul emitent comparativ cu cerinţele de formare şi a competenţelor
profesionale prevăzute pentru specialitatea respectivă de normele în vigoare şi
se efectuează în termen de 60 de zile calendaristice de la data înregistrării
la Ministerul Sănătăţii a dosarului depus de titular. Termenul poate fi
prelungit cu maximum 30 de zile calendaristice în cazuri temeinic justificate.
Documentele necesare echivalării şi pe care
persoanele interesate trebuie să le depună sunt: • cerere de echivalare, care
va cuprinde obligatoriu şi datele de contact • copia documentului de identitate
• după caz, documente din care să rezulte cerinţele menţionate mai sus • copia
legalizată a documentelor care atestă calificarea de medic • copia legalizată a
titlului de medic specialist dobândit în unul din statele prevăzute • documente
emise de autorităţile competente ale statului formator, din care să rezulte
durata specializării (ani, luni, ore de formare pe săptămână), curriculumul
pregătirii efectuate şi competenţele atestate prin titlul respectiv de medic
specialist • documente privind experienţa profesională şi educaţia medicală
continuă însuşite de solicitant, emise de autoritatea competentă a statului în
care acesta a exercitat profesia • certificat de sănătate fizică şi psihică,
din care să rezulte că acesta poate practica specialitatea dobândită • dovada
de onorabilitate şi moralitate profesională a posesorului, emisă de autoritatea
competentă a statului în care acesta a exercitat profesia • extrasul de cazier
judiciar. Documentele originale emise într-o altă limbă decât româna vor trebui
însoţite de traducerile legalizate în limba română, în forma întocmită în
original autentificată la un notar public, iar certificatul de sănătate fizică şi
psihică, dovada de onorabilitate şi moralitate profesională şi extrasul de
cazier judiciar trebuie să fie în termen de valabilitate de cel mult trei luni
de la data emiterii.
Ulterior
analizei comisiei de specialitate, echivalarea se aprobă prin ordin al
ministrului sănătăţii, întocmit în baza avizului favorabil al comisiei de
echivalare, şi se comunică titularului, Colegiului Medicilor din România, precum
şi, după caz, direcţiei de sănătate publică din raza de domiciliu a petentului.
În cazul în care nu sunt întrunite în totalitate criteriile de echivalare,
titularul cererii va susţine un interviu cu privire la formarea profesională
însuşită, având ca scop evaluarea parcursului profesional, teoretic şi practic
al solicitantului. Respingerea cererii de echivalare se aprobă de ministrul sănătăţii
pe baza avizului negativ temeinic justificat înaintat de comisia de echivalare şi
a procesului-verbal detaliat întocmit în acest sens de aceasta şi se aduce la
cunoştinţa petentului şi a Colegiului Medicilor din România, împreună cu
motivele care stau la baza acesteia. Decizia de respingere poate fi contestată
la Ministerul Sănătăţii în termen de zece zile de la primirea acesteia de către
titular. În cazul în care se modifică condiţiile care au constituit motivele
respingerii solicitării iniţiale de echivalare, titularul are dreptul să depună
o nouă cerere de echivalare.