Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta

Căutare:

Căutare:

Acasă

E vina sistemului? Nu-i pasă nimănui

Viața Medicală
Dr. Ştefan GUTUE joi, 23 aprilie 2015
Prima greşeală a rezidenţilor mici este că aşteaptă să li se ofere. Informaţii, operaţii, orice. O vorbă veche spune că „puterea adevărată nu ţi-o dă nimeni, ci o iei singur“. La fel şi în cazul lor – sau al nostru – trebuie să fie activi, să înveţe din mers şi să caute să se implice în activitatea echipei. În relaţia medic primar – medic rezident, cineva trebuie să facă primul pas. Ştim amândoi că ar fi aiurea ca primul pas să fie făcut de medicul primar, corect? Este foarte uşor să te plângi că nu sunt condiţii, că sistemul medical românesc oferă foarte puţin (adevărat, de altfel), dar întâi şi întâi este vorba despre tine, colegul meu, despre cât de mult eşti tu dispus să munceşti şi să te sacrifici pentru a realiza ceva. Am văzut colegi care se întâlneau cu un caz, participau la operaţia respectivului pacient şi din diferite motive nu citeau înainte de operaţie câte ceva, despre tehnica operatorie, timpii operatori, modalităţile de diagnostic, investigaţii sau despre evoluţia postoperatorie, orice care să aibă legătură cu acel caz.
Lăsând la o parte faptul că e groaznic să participi la o operaţie fără să ştii timpii operatori – am trăit şi eu scenariul acesta de multe ori în primul an de rezidenţiat şi îmi fac mea culpa, mai grav este când nu citeşti nici „postoperator“ despre ce s-a întâmplat, despre intervenţia la care ai participat. Când citeşti, îţi mai lămureşti câte o problemă despre patologia întâlnită, bazându-te pe cunoştinţele deja deprinse desigur. Până la urmă, orice apuci să înţelegi e de bun augur, întrucât învăţarea bazată pe lectură coordonată cu realizarea gestului chirurgical asigură o memorare temeinică. Din nefericire, unii colegi nu citesc nici înainte, nici după operaţie. Eu unul am constatat că lectura îţi dă încredere în tine chiar şi atunci când experienţa ta chirurgicală este redusă.
 Prea puţin timp liber, corelat cu oboseala acumulată în timp, au fost cea mai frecventă scuză folosită de colegi pentru a sări cititul. Îi înţeleg, dar înţeleg şi că scuzele nu au importanţă decât în mintea celui care le spune. Desigur, ar fi ideal ca medicul operator să organizeze un scurt briefing cu echipa înainte de operaţie, să facă o scurtă recapitulare a timpilor operatori, a tehnicii (măcar la operaţiile mai complicate, cum ar fi rezecţii gastrice totale), din care micul rezident învaţă mult mai uşor punctele esenţiale şi este în acest fel stimulat şi să citească mai departe, să înveţe mai mult şi pe cont propriu. Atunci când cei mai mari pun preţ pe pregătirea operaţiei, cei mici le vor copia modelul, aşa cum le copiază şi toate apucăturile urâte. Dar cine mai are răbdare, timp şi dorinţa să facă asemenea demonstraţii în ziua de azi?
A doua greşeală pe care o fac rezidenţii mici este că renunţă prea uşor. Se mulţumesc să se victimizeze (precum nesuferitul de ciobănaş din Mioriţa, baladă pe care eu personal aş interzice-o în şcoli) şi să nu le mai pese de evoluţia lor. Fie pentru că au atins un platou în ceea ce priveşte gradul de participare la operaţii (plictisiţi că nu fac altceva decât să fie „mâna 3“ chiar şi în operaţiile simple), fie pentru că s-au plictisit de unele cazuri care se repetă (deşi pacienţii nu sunt niciodată identici), se plafonează şi aşteaptă să se întâmple ceva care să îi scoată din starea asta.
Poate că e vina sistemului că nu te responsabilizează. Sincer, nu îi pasă nimănui. Timpul trece în defavoarea ta, aşa că nu sta degeaba! Discută cu chirurgul cu care lucrezi, spune-i că ţi-ai dori să faci mai mult, pune mâna şi citeşte şi demonstrează că înţelegi operaţiile la care participi. Vino mai devreme la spital şi află ce se întâmplă cu pacienţii operaţi cu o zi înainte. Dacă evoluţia lor nu e tocmai bună, citeşte despre complicaţiile posibile şi nu aştepta să ţi le spună tot chirurgul. Demonstrează că poţi fi util şi nu eşti doar o povară de dus în cârcă pentru respectivul chirurg. Ai răbdare, respectul trebuie să ţi-l câştigi şi uneori asta cere timp!

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 200 de lei
• Digital – 129 lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC