Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă

Doi virgulă nouăzeci și șapte la sută

     Studentul numărul 1: „Legat de examenul practic de microbiologie... Ce am putea face concret pentru a ne fi permis să dăm examenul puțin mai devreme, dat fiind că exact în prima zi de sesiune dăm examenul la fiziologie?”
     Studentul numărul 2: „Mă numesc... și împreună cu... (reprezentant al grupei...) am avea marea rugăminte să dăm examenul practic la microbiologie în săptămâna 29.05–4.06 deoarece primul nostru examen este la fiziologie în data de... și am dori să avem măcar o săptămână de pregătire înainte de acesta. Examenul practic la fiziologie oricum este deja fixat pentru data de... și nu se poate modifica. Am discutat deja cu asistenta noastră, doamna... și dânsa a spus că este dispusă să dăm în acea săptămână, însă doar cu acordul dvs. Apelăm la înțelegerea dvs. și sperăm că va fi posibil”.
     Două citate pe aceeași temă. Mai întâi vreau să precizez că este vorba despre doi studenți pe care îi apreciez. Nu pentru această solicitare! Rugămintea lor vine în contextul în care m-au auzit vorbind de multe ori la curs și sunt dintre viitorii colegi care pot să îmi înțeleagă mesajul. Cu toate acestea, nu prea colegial, îmi cer să încalc regulamentul universitar și să „închei” semestrul de paisprezece săptămâni în treisprezece. Apoi, trebuie să precizez că la data primirii acestor rugăminți mai erau trei săptămâni până la examenul de fiziologie – timp suficient pentru învățat și/sau repetat chiar și în cazul în care studiul urma să înceapă abia atunci.
     În mod colegial, între sfaturile pe care le-am dat repetat studenților mei a fost și cel cu privire la pregătirea din timp, unica variantă care permite reținerea noțiunilor studiate pentru o perioadă semnificativă – chiar și după examen. Timpul, așadar, a început să se scurgă din luna martie și oricare dintre viitorii colegi se putea pregăti corespunzător, din vreme. În al treilea rând este de subliniat lipsa de colegialitate în cadrul discuțiilor pe fronturi diferite, de exemplu prin negociere cu asistenții universitari pentru a convinge coordonatorii de curs să renunțe la reguli (să încalce regulile). În mod normal solicitările de acest tip nici nu ar trebui să ajungă la mine. Ar trebui să fie stopate la nivel de asistent de grupă. Studenții pot cere orice. Colegii care se ocupă de ei în cadrul lucrărilor practice trebuie să își protejeze profesorul și să îi anunțe pe studenți scurt și fără comentarii suplimentare: „Semestrul universitar are paisprezece săptămâni, activitatea noastră durează atât cât este stipulat în regulamentul universitar, fiecare dintre noi are drepturi și îndatoriri, haideți să ne vedem de treabă”.
     Problema viitorilor colegi nu este cum să scadă numărul săptămânilor de activitate ci, cum să învețe mai bine, cum să fie mai preocupați de misiunea lor, cum să ajungă medici buni sau foarte buni și oameni pe măsură. În plus, ar trebui să fie preocupați de lucrurile cele mai importante. Recent le-am prezentat din nou modul cum se organizează granulomul TB, modul minunat (inexplicabil prin scheme obișnuite, la îndemâna noastră) în care macrofagele alveolare naive reacționează, se adună, „își distrug pereții”, se unesc unele cu celelalte și realizează o „coroană de protecție”, secretă citokine și stimulează limfocitele T care la rândul lor „le învață” pe macrofagele din următoarea generație „cum să se poarte” cu Mycobacterium tuberculosis. Și astfel, din o sută de oameni infectați doar cinci fac tuberculoză... că dacă nu ar fi așa... vai de noi!
     Studenților trebuie să le fie foarte clar că au drepturi, dar și îndatoriri. Universitatea noastră a pregătit în sprijinul comunității universitare o Cartă. Oare câți dintre viitorii colegi au citit-o (deși fac parte din comunitatea universitară a UMF „Carol Davila”)?. Oare câți dintre viitorii colegi au citit reglementările privind activitatea studențească? În cazul în care acestea sunt perfectibile, cine să participe la îmbunătățirea lor, cu propuneri? Chiar ei! Dar dacă nici nu le citesc... Studenții se preocupă foarte mult de note. „Notele contează!” Dar mult mai importante sunt noțiunile cu care rămân după examen sau chiar și pentru mulți ani, ulterior. În acest scop este necesară pregătirea continuă, sau aproape continuă (între sfaturile pe care insist se regăsesc și cele legate de sănătatea lor, de necesitatea de a merge în excursii, de a face sport, de a se odihni în mod corespunzător).
     Și iată, revenim la note și la atenția dedicată acestui scop. Săptămâna trecută discutam despre un procent: 2,13%. Calculasem acest procent pentru doar două serii și jumătate din patru. Acum pot anunța rezultatul final. Din patru serii de viitori colegi, interesați în a lua note bune (cel puțin declarativ), doar doi virgulă nouăzeci și șapte la sută (2,97%) au urmat sfaturile primite. Aminteam necesitatea de a scrie complet și corect titlul subiectului de examen. Discutam despre modul în care trebuie tratat un subiect clasic, de diagnostic în microbiologie (exersat săptămânal împreună cu ei timp de peste douăzeci de săptămâni). Pentru a evita erorile la examen am ales ca la curs să discut de încă patru ori modul în care acest tip de subiect trebuie tratat, cu sfaturi și exemple concrete. Și?! La colocviul de săptămâna trecută, sfaturile mele au fost respectate în întregime de mai puțin de 3% dintre viitorii colegi. Evident că m-am necăjit – tare. Apoi, mi-am adus aminte de cuvintele profesorului care m-a coordonat în pregătirea tezei de doctorat. În primii ani, domnia sa m-a văzut necăjit după o sesiune de examene. Am discutat despre studenți, despre munca noastră (ca asistenți), despre transmiterea corectă a noțiunilor și despre rezultatele (slabe) la evaluare. Atunci dânsul mi-a spus: „Dacă vei avea, din o sută, un student bun sau foarte bun, trebuie să fii mulțumit”. Am încercat să îl ascult. Încerc în continuare. Nu reușesc. Eu doresc ca toții viitorii colegi să fie buni sau foarte buni și știu că este posibil. În același timp consider că este și aceasta o lipsă de colegialitate: lipsa pregătirii, învățătura superficială, în ciuda încercărilor noastre de a le fi alături și de a-i ajuta.
     Procentul menționat este foarte mic, mai ales că se leagă de ideea de notă – și toți viitorii colegi doresc să ia note mari. Iar eu și colegii mei din catedră nu putem să pricepem această nepotrivire: să vrei să iei note mari și să te porți ca și cum nu ți-ar păsa de note. Însă, se poate și mai și. Pentru că din tezele citite se pot extrage nenumărate „perle”. În categoria „perlelor” se poate pune și situația unui coleg care, deși avea de răspuns la nouă întrebări... a dat răspuns la zece. Cam la fel am putea vorbi și despre alți viitori colegi care având de ales un răspuns corect (din cinci) au ales trei, patru, chiar și cinci răspunsuri. Dacă aplicam (după terminologia eronată a viitorilor colegi) „grila negativă” ar fi obținut un rezultat cu minus în față. Un student a scris: „Gonococul este un enterococ gram pozitiv care crește pe un mediu ce trebuie să conțină CO2 pentru care se folosește esicatorul”. Nu vom comenta erorile de scriere. Însă, mutarea unui microorganism Gram negativ în altă zonă a microbiologiei nu ar trebui să fie posibilă. „Stafilococii produc toxiinfecții alimentare prin endotoxinele preformate”. De această dată avem o mutare inversă, microorganismul Gram pozitiv deține structurile celor Gram negative. Această eroare a apărut în câteva zeci de teze. În ciuda realității, în ciuda repetițiilor și în ciuda mea – am atras atenția cu privire la endotoxină de cel puțin douăsprezece ori pe parcursul acestui an. „Meningococii se pot dezvolta pe geloză simplă”. Ei, cât de multă economie am putea face la mediile de cultură și cât de multe microorganisme implicate în meningită am putea izola dacă lucrurile ar sta chiar așa! Însă se poate și mai și: „Meningococii se pot izola din lichidul cefalorahidian la indivizi sănătoși”. Sau: „Yersinia pestis produce pesta pneumococică”. Cu privire la același microorganism apar enunțuri hilare, dar și cu erori ce produc multă mirare: „Principala boală pe care o produce în afară de toxiinfecțiile alimentare este pesta, transmisă de purice care a ciupit un șoarece având această boală”. Să râzi... să plângi... Ce să facem mai întâi!?
     Până voi afla răspunsul la ultima întrebare, nu îmi rămâne decât să păstrez speranța, să continui să le dau exemple de colegialitate atât în vorbă, cât și în faptă, să îmi doresc să le înțeleagă, dar mai ales să își înțeleagă rolul și misiunea, colegial.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 199 de lei
  • Digital – 149 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC