Cercul de microbiologie este locul
unde își dau întâlnire peste o sută de auditori. Activitățile
de aici ar trebui prezentate și altor colegi, pentru ca mai mulți
dintre viitorii medici să se poată folosi de această oportunitate
unică, să știe despre existența ei, să își pună întrebări
și să participe. Însă nu toți colegii care beneficiază de
activitățile pe care le desfășurăm își mai aduc aminte să le
menționeze, din colegialitate. Nu este așteptată în niciun caz o
pseudocolegialitate, adică o prezentare laudativă a acestor
activități, pentru „orgoliul organizatorilor”.
Iată ce spune o colegă care
participă de cinci ani la „cerc”: „Aici suntem încurajați să
facem prezentări despre diferite subiecte medicale, să mergem la
congrese, să întrebăm și să dezbatem orice nelămurire, și
totodată aici găsești îndrumare și pentru activități
umanitare, pentru că un medic trebuie să își dezvolte toate
laturile, și cu cât este mai aproape de semenii săi încă din
studenție, cu atât va înțelege mai bine suferința bolnavului”.
Dintre cei care au fost membri ai
„cercului”, mulți au devenit bursieri Erasmus, au participat ca
bursieri la alte activități în țară sau în străinătate, au
câștigat granturi de cercetare și, de regulă, odată cu
participarea la „cerc” au obținut note mai mari (nu doar la
microbiologie, ci la aproape toate materiile; au existat și
„salturi” de peste 1–1,5 puncte de la media din anul întâi la
media din anul doi și chiar și în anii următori). Acesta este
motivul pentru care un bun coleg trebuie să disemineze informația,
să atragă și alți colegi – pentru o dezvoltare realizată
împreună, în echipă.
Având
experiența organizării de aproape douăzeci de ani a acestui cerc,
observând și alte activități, pot să afirm că la cercul de
microbiologie se întâmplă lucruri ce nu sunt întâlnite în alte
zone asemănătoare în cadrul facultății. Aici se aplică
într-adevăr ideea de „peer
review”
și de activități între egali. Sunt multe noțiuni copiate mot
à mot
din străinătate care nu au acoperire în realitate și rămân de
cele mai multe ori simple vorbe (ex. training
of trainers,capacity
building,peer
review).
În cadrul cercului de microbiologie nu a fost și nu este așa. Ceea
ce spunem, facem – dorință de participare să existe!
Am încercat ca în toată perioada
de desfășurare să moderez mai mult sau mai puțin vizibil. Nu am
scos în evidență erorile (altfel decât constructiv și cu
relativă blândețe), nu am căutat niciodată să demonstrez că un
viitor coleg a venit la cerc fără să aibă cele mai elementare
noțiuni cu privire la realizarea unei prezentări sau la
comportamentul în cadrul unei prezentări și nici că a realizat
pentru prima dată în viață un abstract, s-a pregătit și a
participat pentru prima dată la un congres sau la o conferință, a
redactat pentru prima dată o lucrare științifică sau chiar a
reușit să publice într-o revistă indexată în baze de date
internaționale.
Dintre studenții care au participat
la cercul de microbiologie s-au desprins unii viitori colegi care la
absolvirea facultății publicaseră deja 20–30 de lucrări și
prezentaseră tot pe-atâtea postere la conferințe sau congrese
(inclusiv internaționale). Am ales modul de coordonare colegial,
aproape „din umbră”, așteptând cu destul de multă răbdare
„deschiderea aripilor” pentru ca viitorii colegi să poată face
față în cât mai bune condiții vieții medicale ca rezident,
doctorand, medic specialist.
Îmi aduc aminte că în urmă cu
ceva timp, un viitor coleg aflat atunci în anul doi, foarte bun și
serios (în privința învățăturii și a dorinței de a deveni un
medic foarte bun) mi-a trimis un email aproape cu deznădejde. Îmi
spunea că el nu are „pe nimeni”, că este respins de toți cei
pe care i-a rugat să îl sprijine pentru a putea studia mai mult,
pentru a putea pregăti o lucrare și a participa măcar la congresul
organizat anual pentru studenți și tineri medici. Îl știam și de
la curs (pentru că răspundea la întrebări) și de la cercul de
microbiologie. Mi-a scris neîncrezător, fiind „sigur” că este
doar un „strigăt de disperare”, un mesaj trimis prin email doar
pentru a-și arăta nemulțumirea. Dorea să participe la un congres
și era sigur că va trece și acel an, desconsiderat de colegii mai
mari. Recunosc, mesajul său m-a ambiționat și mi-am spus „nu
doar că va participa, dar va lua și cel puțin un premiu”.
În colaborare cu altă fostă
studentă, absolventă a cercului, și având la bază activități
în curs de desfășurare în cadrul mai multor laboratoare, l-am
implicat în activitate, i-am dat de lucru, l-am coordonat, i-am
explicat ce era necesar pentru a depăși nivelul unui student foarte
bun, dar novice în domeniul studiilor/cercetării. L-am sprijinit și
pentru o a doua lucrare împreună cu alte două viitoare colege care
deja fuseseră implicate în activitățile cercului de
microbiologie. Ca să nu o mai lungim, viitorul coleg a luat două
premii (un premiu întâi și un premiu doi) ceea ce nici nu visase
în momentul în care mi-a trimis mesajul negativist.
Nu a fost singurul care în
coordonarea mea a luat premii în acel an. Au fost și premii la
nivel național dar și internațional, au fost și premii în anii
precedenți sau în următorii (Polonia, Spania, Republica Moldova).
Toți premianții au participat unul sau mai mulți ani la
activitățile „cercului de microbiologie”. Unii au început cu
studii în domeniul microbiologiei sau al bolilor infecțioase, dar
au continuat cu studii în domeniile care le-au plăcut mai mult.
Dintre ei, unii, mai puțini la număr, mi-au mai scris și mie ca să
mă bucure cu activitățile lor (majoritatea au „dispărut”,
necolegial).
În continuarea, colega amintită la
începutul acestui material, a mai spus și că: „Din anul trei
intri în spital, și atunci când vezi un doctor sau altul
comportându-se într-un fel sau altul, faci o selecție pe două
categorii: «așa da» și «așa nu». De la cercul de microbiologie
am învățat de exemplu că «nu există boală, ci bolnav».
Aceasta se referă la faptul că atunci când ai o persoană în fața
ta, ca medic, trebuie să-ți aduci aminte că este un om. Înaintea
ta nu este o boală. De multe ori, printre cadrele universitare, se
mai aude: «A, am unul cu un cancer atât de frumos! Haideți și voi
să-l vedeți!» Iar lumea vine toată și se holbează la el, iar
săracul pacient este în altă lume, a durerii, cu sentimentele lui…
A doua valență a acestei expresii este legată de faptul că o
boală se poate manifesta în mai multe feluri. O boală poate fi
dezvoltată diferit la doi pacienți, în funcție de ce asociază
omul respectiv. El poate avea și alte afecțiuni secundare ce pot
face ca boala de fond să îmbrace altă formă. În plus, având
deci un pacient cu mai multe probleme, și nu o boală, tratamentul
trebuie adaptat, căci nu putem aplica un șablon și să tratăm pe
toată lumea la fel”.
În prezentările de cazuri de la
cerc dezbatem multe situații, pornim de la o fotografie și, prin
întrebări și răspunsuri, dezvoltăm simțul observației și
încercăm să demonstrăm cum ne putem apropia de un diagnostic.
Încercăm să depășim, împreună, colegial, nivelul de cunoștințe
aflat la îndemâna studentului din anul doi care se rezumă la
cursuri, lucrări practice, examene.
Iar pentru că suntem încă la
debutul lunii martie, închei prin reînnoirea urărilor de sănătate,
putere, dorință de dezvoltare în echipă, colegial, pentru toate
doamnele și domnișoarele care activează în domeniul medical. La
mulți ani!
