Vegetarianismul țăranilor nu constă doar în consumul cvasiexclusiv de mămăligă, ci și în asezonarea acesteia, din diverse motive, cu un număr redus de produse alimentare, tot de natură vegetală. Doctorul Manolescu le știe bine și trage concluzii puțin măgulitoare pentru condiția țăranului: „A mânca ceapă cu mămăligă sau praz cu mămăligă, sau murături cu mămăligă, sau varză acră cu mămăligă, sau usturoi cu mămăligă, sau terci cu mămăligă, sau castravete verde cu mămăligă, sau prune (chiseliță) cu mămăligă, sau lăstar de viță și aguridă cu mămăligă etc. etc. sunt exemple ce se văd des și în toate regiunile țării, este a mânca după un sistem vegetarian sărac și prin urmare a se asemăna cu un ierbivor, ce se hrănește cu vegetale tocate, măcinate sau fierte“ (Manolescu, 1895, p. 306). Că țăranul este o specie aparte de ierbivore o dovedește și G. Z. Petrescu, când constată într-un studiu că tocirea dinților este un fenomen specific nu doar ierbivorelor, ci și țăranilor! (Petrescu, 1905, p. 87).

Fragment reprodus din volumul „România Medicilor“, publicat de editura Humanitas. Constantin Bărbulescu, autorul lucrării, predă la Facultatea de Istorie și Filozofie a Universității „Babeș-Bolyai“ Cluj-Napoca.