Recent s-a introdus cu titlu
obligatoriu utilizarea dosarului electronic de sănătate (DES) în
practica medicală din România, atât în sistemul public, cât și
în cel privat, prin Ordinul comun al MS și CNAS nr. 1123/849/2016
pentru aprobarea datelor, informațiilor și procedurilor
operaționale necesare utilizării și funcționării dosarului
electronic și HG nr. 34/2015 pentru aprobarea normelor metodologice
privind modalitatea de utilizare și completare a dosarului
electronic de sănătate al pacientului. Scopul declarat al acestui
demers este de a centraliza toate informațiile medicale ale
pacienților, pentru a fi disponibile în orice moment și loc în
vederea optimizării actului medical. Din păcate, modul intempestiv
în care se introduc noile sisteme de informatizare a evidenței
pacienților (vezi și introducerea cardului de sănătate, cu o
platformă total improprie și fără acoperire în mentenanță nici
măcar pe termen scurt), se regăsește în actuala implementare
„obligatorie” a DES cu o serie de „scăpări” cel puțin în
ceea ce privește deontologia actului medical, dacă nu și
drepturile constituționale ale cetățeanului.
În primul rând, din punct de vedere
deontologic, medicul este expus riscului de a încălca
confidențialitatea relației medic–pacient, prin faptul că modul
de organizare a prelucrării datelor în cadrul DES și de acces la
datele pacientului a terțelor persoane, fără acordul pacientului,
încalcă tocmai angajamentul medicului față de pacient în a-i
proteja datele medicale personale. În al doilea rând, este o
încălcare a dreptului la viața privată, prevăzut de Codul Civil,
în lipsa unei metodologii clare care să garanteze drepturile
fundamentale ale pacienților, în condițiile prelucrării datelor
personale de către alte entități decât cele avute în vedere de
legiuitor.
În consecință, medicul român este
în prezent obligat să încalce drepturi fundamentale cetățenești
și codul deontologic, pentru a îndeplini o sarcină administrativă
a sistemului de sănătate din România. Prin statutul său, Colegiul
Medicilor din România și, implicit, Colegiul Medicilor din
Municipiul București au datoria să apere drepturile medicilor și,
în consecință, datoria să atragă atenția și să ceară
respectarea normelor deontologice de desfășurare a activității
medicale. Recenta luare de poziție a Comisiei de bioetică a CMR
este un prim pas în a cere respectarea activității medicale ca
profesie liberală, conform statutului, și a nu permite ingerința
altor instituții în activitatea medicilor fără respectarea
normelor profesiei de medic.
Un alt aspect care aduce grave
prejudicii medicilor din România și, în special, celei mai
numeroase categorii, aceea a medicilor de familie, este creșterea
excesivă a birocratizării activității medicale primare, dacă mai
era loc, după ce deja activitatea medicală a fost grav prejudiciată
de funcționarea defectuoasă a cardului de sănătate, și chiar
impunerea abuzivă a unor activități informatice care nu au nicio
legătură cu activitatea medicală.
