După
mai bine de treizeci de ani de aplicare în China comunistă a politicii
demografice „un copil pe familie“ (introdusă în anul 1978), în perioada
conducerii țării de Mao Tze Dung, mai multe efecte secundare nedorite ale
acesteia și-au făcut apariția: infanticidul (asasinarea secretă în special a
nou-născuților de sex feminin), copiii nedeclarați („copiii la negru“),
schimbarea proporției numerice femei/bărbați în generația contemporană,
îmbătrânirea rapidă a populației, cu perspective dezastruoase pentru sistemul
de pensii și asigurări sociale, schimbarea atitudinii tinerelor familii față de
ideea de a avea copii, schimbarea concepției legate de vârsta optimă pentru
procreare.
Legea
care interzicea familiilor să aibă mai mult de un copil a fost suspendată, ceea
ce nu înseamnă că a dus la o creștere imediată a numărului de nașteri. Baby
boom-ul chinez, prognosticat de planificatorii familiali, nu s-a
produs.
Mai
nou, a apărut o altă problemă socială, de asemenea neanticipată și care nu are,
încă, nicio soluție în interiorul țării asiatice: un număr tot mai mare de
femei, foarte activ implicate în viața profesională, cu ambiții legate de
venitul viitor și de ascensiunea în ierarhia meseriei, nu vor să întrerupă
eforturile pe care le fac la vârsta cea mai bună pentru procreare. Ele nu vor
nici să se căsătorească și își doresc să aibă copii singure sau nu, la o vârstă
cât mai avansată, când situația materială dorită se va concretiza.
Cu
progresele însămânțării in vitro, pentru aceste femei soluția este să-și
conserve ovulele recoltate la vârstă tânără și să le lase în așteptare până
când vine momentul potrivit pentru maternitate. Legislatorii chinezi au
intervenit, însă, și aici, în domeniul conservării celulelor germinative. Numai
femeile care au cancer de colon sau alte boli care implică mari riscuri pentru
sarcină și naștere, și numai acelea măritate pot face cerere pentru a li se
recolta și conserva ovulele prin înghețare (New York Times, 13 iunie 2015).
Toate
legile și regulamentele restrictive au proprietatea de a stârni imaginarea unor
metode și căi pentru scurtcircuitarea lor. Așa se face că, după turismul
obstetrical a apărut, și este în continuă dezvoltare, turismul conservării
ovulelor. Clinicile de fertilitate din Statele Unite, mai ales cele din
California (între care Hpy Future, Travel Healthcare și Live IVF) raportează un
număr crescând de paciente din China care fac deplasarea numai în acest scop.
Ele acoperă din buzunar cheltuiala de până la 20 de mii de dolari, pentru a-și
vedea ovulele conservate în siguranță (Wall Street Journal, 2 octombrie 2015).
Și-au
făcut apariția și intermediarii, care asigură, contra comision, călătoria și
rezervarea programării la serviciile medicale specializate. Într-un viitor
nedefinit, aceste femei vor ajunge, teoretic, să se mărite și, folosind
celulele germinative ale soților lor, să aibă copilul sau copiii doriți. Dar
ele nu reprezintă majoritatea. Șansele cele mai mari sunt ca femeile care
recurg azi la recoltarea și conservarea ovulelor în SUA să rămână nemăritate și
să recurgă la serviciile firmelor care comercializează spermă donată pentru a
putea avea copii.
Vor
exista mai multe mame de vârstă înaintată nemăritate și mai mulți copii fără
tați, într-o societate chineză care va arăta diferit de cea de astăzi. Cauzele
sunt multe și includ intervențiile guvernului în controlul vieții și al
nașterilor din cea mai numeroasă națiune din lume. Cert este că, printr-o
foarte ciudată înlănțuire de cauze și efecte, politica demografică a Chinei
creează afaceri noi pentru clinicile de fertilitate americane.