Prostituția a fost legală pe
întreg teritoriul Statelor Unite ale Americii, până în anii 1910–1915, devenind
apoi o țintă pentru activismul mișcării feministe și bisericile
creștin-evanghelice. Astfel, această practică a fost scoasă în afara legii, cu
mici excepții în unele zone rurale din statul Nevada, unde sunt câteva duzini
de bordeluri legale. Contrar opiniei, foarte răspândită de altfel, care
consideră că prostituția este legală și în Las Vegas și Reno, ea este doar
tolerată acolo, ca și în alte orașe mari, fără să fie însă legală.
Așa cum s-a întâmplat și în
Europa medievală (secolele XV–XVI), evoluția vânzării de sex consensual în SUA
a pornit de la „o practică socială imorală și disprețuită“, la identificarea ei
ca „un păcat“, ca apoi să devină „o crimă“. Criminalizarea și
interzicerea prostituției în SUA a mers în paralel cu prohibiția alcoolului
(1920–1933), principala forță socială care a contribuit la introducerea legilor
prohibitive fiind Uniunea de temperanță a femeilor creștine.
La 25 iunie 1910, congresul
american a votat Legea lui Mann (după numele congresmanului James Robert Mann),
cunoscută și ca „Legea împotriva sclaviei albe“, care a intrat treptat în
vigoare în toate statele și orașele. S-au închis „cartierele felinarelor roșii“
și casele de toleranță, iar prostituatele din stradă au fost urmărite și
arestate de agenții legii.
Motivată de multe critici
îndreptățite, campania de decriminalizare și legalizare a prostituției a
căpătat energie și suport în ultimii ani și are șanse să obțină succese în
viitorul apropiat. Din anul 1970, eforturile unei foste prostituate, devenită
activistă socială, Scarlot Harlot din San Francisco, de a schimba numele de
„profesionistă a sexului“ a reușit să facă acceptat termenul de „lucrătoare a
sexului“. Originea cuvântului prostituată este latină (prostituta) și
provine din verbul compus din două părți: pro – pe față și situere – a
oferi.
Criticii menținerii condiției ilegale a prostituției aduc
argumente că prin aceasta se generează mai multă violență și criminalitate și
sunt sporite șansele de îmbolnăvire a femeilor care se prostituează, dar și ale
clienților lor. Riscul de a fi victimă a violențelor este de 45–75% pentru
prostituate, iar statistica arată că între 32 și 55% din ele au suferit deja
diverse forme de violență și agresiune. Pentru că sunt ilegale, prostituatele
sunt nevoite să caute protecție la așa-numiții „pești“ și la bordeluri,
unde exploatarea lor crește, uneori crește și șansa de a suferi acte de
violență.
În campania de legalizare a
prostituției în America sunt implicate, în prezent, Amnesty International,
Organizația mondială a sănătății, Comisia pentru drepturile omului (Human
Rights Watch), United Nations Programme on HIV/AIDS (UNAIDS), Comisia pentru
SIDA, Fundația pentru o societate deschisă și legală, Coaliția împotriva
traficului de femei, multiple organizații neguvernamentale cum sunt
COYOTE (Call Off Your Tired Ethics – Încetează etica ta demodată), Grupul de
acțiune nord-american în favoarea prostituției și numeroase
personalități și celebrități.
Mișcarea feministă americană este
scindată: o parte, numită „Noua mișcare feministă“, este în favoarea
legalizării, în timp ce alta, mai numeroasă și mai influentă, luptă
pentru desființarea totală a prostituției, care – în opinia lor – exacerbează
sexismul, transformă femeile în obiecte, contribuie la răspândirea bolilor cu
transmitere sexuală și menține o practică socială imorală.
Între decriminalizare și
legalizare există diferențe esențiale: prima înseamnă suprimarea tuturor
legilor și măsurilor care interzic sau limitează prostituția, în timp ce a doua
se referă la reglementarea modului în care este practicată prostituția
legalizată, inclusiv înregistrarea, controlul medical periodic, impozitarea,
acordarea drepturilor de protecție socială etc.
Ca să facă trecerea de la starea
actuală, cu peste 55.000 de arestări pe an pentru prostituție, la o situație
legalizată, statele americane au de făcut un pas mare într-o direcție despre
care nu știu mai nimic. Ele pot alege între mai multe modele existente în lume,
fiecare cu avantaje și minusuri. Modelul suedez, preluat și de Danemarca și
Canada, implică decriminalizarea actului sexual pentru bani, deci a
practicantelor, dar menține și pedepsește vinovăția partenerilor plătitori.
Aceasta ar reduce prostituția stradală, exploatarea femeilor și îmbolnăvirile.
În Germania, unde sunt înregistrate peste 400.000 de persoane în industria
sexului, practicarea prostituției este legală și reglementată de stat, inclusiv
acordarea de drepturi sociale celor care lucrează în domeniu. Australia și Noua
Zeelandă au descoperit că, după introducerea legislației care face ca toate
bordelurile să opereze ca orice al tip de business legal, s-a înregistrat o
îmbunătățire marcată a indicatorilor de delicte și îmbolnăviri.
Este foarte probabil că și în
Statele Unite prohibiția prostituției va avea soarta celei a alcoolului,
dar cu o întârziere de multe decenii. Permanentizarea stării actuale, în care
practicarea sexului pentru câștiguri materiale există, dar operează în condiții
de ilegalitate, dăunează și indivizilor și societății americane, persistând
într-o atitudine de ipocrizie și fals.
