Plecat
în Statele Unite în 1976, am început târziu să vin în ţară. Prima întoarcere a
fost în Bucureştiul prost luminat şi oarecum sinistru al blocurilor triste şi bărbaţilor
nebărbieriţi din noiembrie 1996, la prima tranziţie politică adevărată dintr-o
jumătate de secol. A urmat o vizită în decembrie 2002, din care mi-aduc aminte
că străzile primiseră nume noi, iar oamenii păreau încruntaţi mai tot timpul şi
vorbeau într-un fel de care nu-mi aduceam aminte. În 2007, în septembrie,
centrul capitalei avea oaze confortabile, iar la congresul cardiologilor români
de la Sinaia am regăsit maniere bune, inteligenţă şi entuziasm. Începând din
2009, am trăit zile frumoase în România în fiecare an şi am înţeles că ţara mea
încearcă să devină, cu poticniri şi ezitări, ceea ce merită să fie.
Anul
acesta este primul în care am fost de două ori în România. În iarnă am lucrat
pentru câteva săptămâni la Universitatea „Transilvania“ din Braşov, în cadrul
unui program Fulbright menit să crească productivitatea academică în şcolile de
medicină din ţară. Am prins urmările unora din cele mai violente viscole din
istorie, dar m-am simţit printre prieteni, acasă, şi timpul a trecut repede. La
sfârşitul stagiului, am participat la un Forum
al cercetării medicale, organizat exemplar, sub egida Academiei de Ştiinţe
Medicale şi a Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila“ Bucureşti,
de profesorii Gheorghe Andrei Dan şi Irinel Popescu. Ne-am întrebat atunci care
este explicaţia faptului că România este pe ultimul loc între fostele ţări
comuniste din Europa Centrală şi de Est în ce priveşte numărul şi calitatea
articolelor ştiinţifice şi, mai ales, în ce fel se poate schimba această
realitate. De atunci, ţara a avut trei guverne, o viaţă politică agitată şi
imprevizibilă şi, văzută din afară prin relatările presei, a părut polarizată şi
cumva la capătul puterilor şi al răbdării.
M-am
întors pentru „atelierul“ Provocări în
cercetarea clinică din România, organizat de Academia de Ştiinţe Medicale
în cadrul conferinţei „Diaspora în cercetarea ştiinţifică şi învăţământul
superior“, care s-a desfăşurat la Bucureşti între 25 şi 28 septembrie. Au
contribuit profesorii şi cercetătorii Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Mihail
Coculescu, Eduard Apetrei, Adrian Săftoiu, Gheorghe Andrei Dan, Liliana
Rogozea, Simona Dima şi Daniel Coriu, care au dialogat cu Dan G. Duda (Boston),
Adrian Preda (Irvine), Alexandru B. Niculescu (Indianapolis), Mihai Covasa
(Paris) şi Monica Bologa (Toronto). „Atelierul“ a fost condus de profesorul
Irinel Popescu, preşedintele Academiei de Ştiinţe Medicale, la Institutul
Clinic Fundeni. În ciuda imaginii pe care mi-o făcusem citind presa din
România, am întâlnit acasă zeci de oameni de ştiinţă optimişti, realişti şi
pregătiţi să ofere încă o şansă reabilitării prestigiului academic al României.
Programatic,
„atelierul“ s-a desfăşurat potrivit conceptului „turning brain drain into brain networking“ (I. M. Ciumasu. Science
and Public Policy. 2010:37:135-46), prezentat în detaliu de profesorul Irinel
Popescu. Punctul de plecare al acestui concept este faptul că exodul oamenilor
de ştiinţă din România, care a atins dimensiuni îngrijorătoare în ultimii 20 de
ani, nu poate fi oprit şi este ireversibil, pentru că cei mai mulţi dintre cei
plecaţi nu se vor mai întoarce. În aceste condiţii, alternativa este crearea
unei reţele de colaborare virtuală între persoane şi instituţii din România şi
colegii care lucrează în afara ţării.
Un
exemplu de urmărit şi urmat este dat de colaborarea dintre cercetătorii conduşi
de profesorul Irinel Popescu la Institutul Clinic Fundeni şi dr. Dan G. Duda,
profesor asociat la Harvard Medical School, începută în 2007. În cadrul acestei
colaborări, dr. Duda este în contact săptămânal, prin videoconferinţă, cu
echipa de la Fundeni. Într-o primă publicaţie (Dima S et al. An exploratory
study of inflammatory cytokines as prognostic biomarkers in patients with
ductal pancreatic adenocarcinoma. Pancreas. 2012;41:1001–7) au fost prezentate
rezultatele unui studiu al citokinelor inflamatorii şi corelaţia lor cu
biomarkerii proangiogenici şi prognosticul bolii la 36 de bolnavi cu
adenocarcinom pancreatic ductal. Într-un eşantion de control au fost incluşi
nouă bolnavi cu pancreatită cronică şi 22 de persoane sănătoase. Concentraţia
citokinelor şi biomarkerilor proangiogenici a fost măsurată în laboratoarele de
la Fundeni şi la Institutul Naţional de Patologie „Victor Babeş“ Bucureşti, iar
datele au fost analizate la Boston. Studiul a identificat concentraţii crescute
ale interleukinei 6 la bolnavii cu adenocarcinom pancreatic ductal, comparativ
cu grupul de control cu pancreatită cronică, şi ale interleukinei 10, faţă de
persoanele sănătoase. Concentraţia interleukinelor inflamatorii a fost robust
corelată cu titrul factorilor de creştere a endoteliului vascular şi fibroblaştilor.
Acesta
ar fi primul nod al reţelei de colaborare. Uşa deschisă la Boston duce însă
acum către profesorul A. Horii, din Departamentul de patologie moleculară de la
Universitatea Tokohu, din Sendai, Japonia, unul din mentorii profesorului Duda
în timpul studiilor doctorale. Profesorul Horii a publicat recent (Fukushige S,
Horii A. Road to early detection of pancreatic cancer: attempts to utilize
epigenetic biomarkers. Cancer Lett. 2012, March 23) o analiză a biomarkerilor
epigenetici (metilarea ADN, modificările histonei şi altele) şi rolul lor în
diagnosticul rapid al cancerului pancreatic, o boală care începe la nivel
subcelular cu până la 20 de ani înainte de stadiul metastatic. Profesorul Horii
colaborează acum cu tandemul Irinel Popescu – Dan Duda. De la al doilea nod al
reţelei, s-a deschis posibilitatea unei colaborări cu profesorul B. T. Teh de
la Duke – NUS Graduate Medical School din Singapore, a cărui echipă are realizări
importante în integrarea biomarkerilor epigenomici în studiul efectelor
chimioterapiei în cancerele tractului gastrointestinal (Ivanova et al.
Integrated epidenomics identifies BMP4 as a modulator of cisplatin sensitivity
in gastric cancer. Gut. 2012, April 25). Aşa s-a ajuns la o reţea de colaborare
cu trei niveluri de integrare, între România, Statele Unite, Japonia şi
Singapore, în care probe biologice recoltate la Fundeni vor servi drept suport
pentru studii care vor analiza geneza, evoluţia şi tratamentul unor tumori
maligne cu mortalitate încă ridicată.
