Newsflash

De ce nu plec (încă) din țară?

de Dr. Delia SABĂU - mar. 24 2017
De ce nu plec (încă) din țară?
     Am un sfert de secol. Un sfert de secol de când tot fac alegeri. Întâi grădinița, școala generală, un liceu cu prestigiu în București și apoi marea alegere, facultatea de medicină. Nici nu mă gândeam în acea vreme că alegerile acestea o să-mi guverneze viața, eram doar un copil timid, la optsprezece ani când – deși tata nu era de acord – am zis că vreau să dau la medicină. Mi-a zis să mă gândesc și să aleg ceva ce-mi va plăcea toată viața, că e ca într-o căsnicie, trebuie să „țină toată viața”. Ce căsnicie făcută la optsprezece ani mai ține toată viața în vremurile de acum?
    Am pornit ușor pe acest drum, fără să iau în calcul „detalii” precum câte ore muncește un medic, câte rivalități vor exista pe parcurs, câți profesori își vor da silința să pleci cu ceva învățat de la curs. Cel mai important „detaliu” la care nu m-am gândit deloc a fost cât câștigă un medic rezident. Acum, când mă plâng prietenilor cu alte meserii, îmi zic: „Da’ tu nu te-ai gândit la asta când ai ales medicina?”. Le dau dreptate, nu m-am gândit la acest aspect, poate și pentru că părinții m-au învățat să aleg cu inima și nu m-au lăsat niciodată să plâng de foame sau să-mi lipsească ceva. Oare să le mulțumesc sau să fiu supărată că uneori mi-au dat prea mult și că nu m-au adus cu picioarele pe pământ? Oare așa să-mi cresc și eu copiii? Fără griji, fără să știe cum se plătește o factură sau fără să știe cam cât ar trebui să câștige ca să-și permită o viață similară cu aceea oferită de ei? Oare câți dintre prietenii mei care lucrează acum în alte domenii, atunci când au ales drumul în viață, s-au gândit la toate aceste „detalii”? Câți ar fi fost buni chirurgi? Câți buni clinicieni? Mulți, foarte mulți. Poate ei au ales cu mintea și poate nu s-au înșelat.
    Am un sfert de secol și o sumedenie de întrebări despre viață. Acum zece ani mă imaginam o doctoriță mare deja la vremea asta. Crescând oarecum prin spitale, luată de tata de mică și „educată” să nu-mi placă, eu am simțit altceva. Credeam că lucrurile se pot schimba dacă toți erau de acord și lipsurile din spitale sunt înlăturate. Tata era un semizeu căzut pe Pământ care putea face toți oamenii bine. Sunat în toiul nopții, îl auzeam cum se îmbracă și pleacă spre pacienți. Când ajungea acasă, spre dimineață, eu nu dormeam, așa cum poate credeau părinții mei, ci așteptam cu urechea ciulită la ușă să aud ce-a făcut la pacient. Apoi urma alt telefon, de mulțumire, că pacientul își revenise. Cel mai probabil, în urma unui astfel de telefon de mulțumire s-a decis, de fapt, destinul meu. Am hotărât atunci să fiu ca eroul meu și să mă sune și pe mine oamenii să-mi mulțumească și să-mi spună că datorită mie trăiesc.
   În imaginația mea de atunci, eu făceam legea în spitalul unde lucram și nimeni nu mai murea. Toate cadrele medicale se înțelegeau între ele și nu lipsea nimic pe nicio secție. Totul era fezabil, posibil. Culmea, după atâția ani, încă mai cred. Poate că nu m-am maturizat încă, dar chiar cred că se poate. Tocmai de-aia nu am plecat. Era așa de ușor să o fac, spitalele „perfecte” din străinătate sunt înnebunite după doctori români. Am ales ca, deocamdată, împreună cu o „brigadă” de colegi rezidenți tineri să stăm și să trecem peste multe. Să îndurăm gărzi neplătite, salarii derizorii, condițiile așa cum sunt ele, dar să știm că suntem acasă și că facem ceva pentru ai noștri.
    Nu știu cât o să dureze acest patriotism sau când o să ajung să zic că nu mai pot, că mi-e lehamite de acest sistem sanitar românesc, dar până atunci mă bucur că nu mi-am pierdut (încă) acel dram de speranță, de puritate și de inocență care îmi permite să visez cu ochii deschiși. Va fi bine!

  

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe