Mai 1990. Cumva ca printr-o minune, la un
post de radio se aude: „Trăiască Regele, în pace și onor, De țară iubitor,
și-apărător de țară”. Sunt în sufragerie, Buni se ridică brusc în picioare
și salută cu „mâna dreaptă la chipiu” – așa cum salutau toți copiii și tinerii
înainte de 1945. Ceilalți bunici nu au mai avut darul de a Îl mai vedea pe
Rege. Dumnezeu să îi odihnească în pace!
Doi ani i se interzice intrarea în țara Sa.
Aprilie 1992, un milion de români își întâmpină Regele, de Sfintele Paști. Ne
aflăm în fața hotelului Continental și exultăm alături de sute de mii de
români, după pelerinajul spre Biserica din centrul Capitalei.
Încă cinci ani după acest moment mai
„trebuie” să treacă până când să Îl revedem. 25 octombrie 2011, Regele ține un
discurs în Parlament, din care copiez o parte a memorabilelor cuvinte:
„Sunt mai bine de șaizeci de ani de când
m-am adresat ultima oară națiunii române de la tribuna Parlamentului. Prima
noastră datorie astăzi este să ne amintim de toți cei care au murit pentru
independența și libertățile noastre, în toate războaiele pe care a trebuit
să le ducem și în evenimentele din Decembrie 1989, care au dărâmat dictatura
comunistă. Nu putem avea viitor fără a respecta trecutul nostru.
Ultimii douăzeci de ani au adus democrație,
libertăți și un început de prosperitate. Oamenii călătoresc, își împlinesc visele
și încearcă să-și consolideze familia și viața, spre binele generațiilor
viitoare. România a evoluat mult în ultimele două decenii. Dar politica este o
sabie cu două tăișuri. Ea garantează democrația și libertățile, dacă este
practicată în respectul legii și al instituțiilor. Politica poate însă aduce
prejudicii cetățeanului, dacă este aplicată în disprețul eticii, personalizând
puterea și nesocotind rostul primordial al instituțiilor Statului.
Încearcă să-și facă datoria oamenii de
artă, militarii, diplomații și funcționarii publici, deși sunt puternic
încercați de lipsa banilor și descurajați instituțional. Își fac datoria față
de țară instituții precum Academia Română și Banca Națională, deși vremurile de
astăzi nu au respectul cuvenit față de ierarhia valorilor din societatea
românească.
Sunt mâhnit că, după două decenii de
revenire la democrație, oamenii bătrâni și cei bolnavi sunt nevoiți să treacă
prin situații înjositoare. România are nevoie de infrastructură.
Autostrăzile, porturile și aeroporturile moderne sunt parte din forța noastră,
ca stat independent. Agricultura nu este un domeniu al trecutului
istoric, ci al viitorului. Școala este și va fi o piatră de temelie a
societății.
Regina și cu mine, alături de Familia
noastră, vom continua să facem ceea ce am făcut întotdeauna: vom susține
interesele fundamentale ale României, continuitatea și tradițiile țării
noastre. Nu m-aș putea adresa națiunii fără a vorbi despre Familia Regală și
despre importanța ei în viața țării. Coroana regală nu este un simbol al
trecutului, ci o reprezentare unică a independenței, suveranității și unității
noastre. Coroana este o reflectare a Statului, în continuitatea lui istorică,
și a Națiunii, în devenirea ei. Coroana a consolidat România prin loialitate,
curaj, respect, seriozitate și modestie.
Instituțiile democratice nu sunt guvernate
doar de legi, ci și de etică, simț al datoriei. Iubirea de țară și
competența sunt criteriile principale ale vieții publice. Aveți încredere
în democrație, în rostul instituțiilor și în regulile lor!
Lumea de mâine nu poate exista fără morală,
fără credință și fără memorie. Cinismul, interesul îngust
și lașitatea nu trebuie să ne ocupe viața. România a mers mai departe prin
idealurile marilor oameni ai istoriei noastre, servite responsabil și generos.
În anul 1989, în ajutorul României s-au
ridicat voci cu autoritate, venind de pe toate meridianele globului. Ele s-au
adăugat sacrificiului tinerilor de a înlătura o tiranie cu efect distrugător
asupra ființei națiunii. A sosit momentul, după douăzeci de ani, să avem un
comportament public rupt complet și definitiv de năravurile trecutului.
Demagogia, disimularea, egoismul primitiv, agățarea de putere și bunul plac nu
au ce căuta în instituțiile românești ale anului 2011. Ele aduc prea mult
aminte de anii de dinainte de 1989. Se cuvine să rezistăm prezentului și să ne
pregătim viitorul. Uniți între noi și cu vecinii și frații noștri, să continuăm
efortul de a redeveni demni și respectați.
Am servit națiunea română de-a lungul unei
vieți lungi și pline de evenimente, unele fericite și multe nefericite. După 84
de ani de când am devenit Rege, pot spune fără ezitare națiunii române: Cele
mai importante lucruri de dobândit, după libertate și democrație, sunt
identitatea și demnitatea. Elita românească are aici o mare răspundere.
Democrația trebuie să îmbogățească arta
cârmuirii, nu să o sărăcească. România, ca și toate țările
din Europa, are nevoie de cârmuitori respectați și pricepuți. Nu trebuie
niciodată uitați românii și pământurile românești care ne-au fost luate, ca
urmare a împărțirilor Europei în sfere de influență. Este dreptul lor să decidă
dacă vor să trăiască în țara noastră sau dacă vor să rămână separați. Europa de
astăzi este un continent în care popoarele și pământurile nu se schimbă ca
rezultat al deciziilor politicienilor.
Jurământul meu a fost făcut și continuă să
fie valabil pentru toți românii. Ei sunt toți parte a națiunii noastre și așa
vor rămâne totdeauna. Stă doar în puterea noastră să facem țara statornică,
prosperă și admirată în lume. Nu văd România de astăzi ca pe o moștenire de la
părinții noștri, ci ca pe o țară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii
noștri. Așa să ne ajute Dumnezeu!“
5 decembrie 2017, plec de la birou cu un
ceas și jumătate înainte de miezul nopții și mă opresc la părinți. Mama plânge,
din nou. Cei de acasă au putut urmări amintiri, filme, documentare privind
viața Regelui care s-a stins și a trecut la cele veșnice. Dumnezeu să Îl
odihnească în pace. Tata este mai calm, ține în sine durerea. Amândoi au trecut
prin multe greutăți, unele inimaginabile pentru noi, cei de astăzi. Ceva mai
târziu ajung acasă iar soția mă întâmpină cu ochii în lacrimi. Nu mă ceartă
pentru că mai este puțin până intrăm în următoarea zi, ci deplânge faptul că nu
am fost și eu acasă să aud și să văd impresionantele, pe alocuri
copleșitoarele, vești și amintiri. Istoria României… Istoria poporului român…
Cu o săptămână în urmă discutam cu o
persoană care mi-a devenit tare dragă. Amintea perioada de dinainte de decembrie
1918, când contribuția oamenilor de atunci și a Regelui a facilitat unirea cu
românii noștri de peste Prut și perioada din decembrie 1989. Spunea întristat:
„Oameni și oameni”.
Închei citând și o parte medicală a vieții
monarhice din România: „În timpul Războiului din Balcani (1912–1913) a izbucnit
o epidemie de holeră, în iulie 1913, în tabăra românească situată în apropiere
de Sofia. În ciuda poruncilor ferme ale Regelui Carol I, principesa Maria a
trecut Dunărea pentru a vedea care este soarta soldaților români. Întoarsă la
Sinaia, ea a obținut acordul Regelui de a organiza o tabără de ajutor pentru
aceștia. În timpul Primului Război Mondial, îmbrăcată în haine de soră
medicală, Regina Maria a organizat spitalele de campanie și a fost prezentă printre
cei suferinzi, împărțind medicamente, mâncare și pături soldaților răniți pe
front sau bolnavilor de tifos. Pentru atitudinea sa curajoasă din timpul
Primului Război Mondial a primit titlul de «Regina-soldat».”
