Au fost vremuri când oamenii primeau clorură de mercur împotriva febrei galbene și arsenic în terapia sifilisului. Sau când oamenii își puneau ventuze pe spate pentru a scăpa de răceală și febră. Mai rău decât atât, a fost o vreme când se practica lobotomia pentru tratarea anumitor boli de natură psihiatrică. (A fost chiar oferit, și încă neretras, Premiul Nobel pentru asta).
    A fost odată o vreme când femeile aflate la menopauză primeau terapie de substituție hormonală. Nu mai este cazul acum. Sau când flecainida era recomandată pentru prevenirea contracțiilor ventriculare premature. Asta până când s-a descoperit că administrarea acestui medicament a crescut „șansele” de deces ale pacienților aflați în tratament.
    Atenololul părea un medicament eficace pentru a scădea tensiunea arterială a pacienților, dar nu a scăzut riscul de a muri sau a avea un atac de cord. Stentarea coronarelor, pare pentru oricine, are ceva rațiune în a preveni infarctul miocardic la pacienții cu reducerea considerabilă și simptomatică a lumenului coronarelor. Dar dacă aceasta nu se prea întamplă în realitate in vivo?
    Vertebroplastia a fost, către începutul anilor 2000, o afacere de peste un miliard de dolari. În 2009 s-a descoperit că această intervenție nu era cu nimic mai bună decât aceeași falsă intervenție. Și nici femeile din a cincea decadă de viață, care fac mamografie ca formă de screening pentru cancerul mamar, nu par să traiască mai mult (sau să moară de cancer mamar mai puțin) decât cele care decid să nu facă acest test de screening.
    Se pare că circa 40% din practicile pe care comunitatea medicală le îmbrățișează acum și le administrează într-un fel sau altul pacienților e foarte probabil să fie dovedite ca fiind ineficace și abandonate în următorii zece ani. Cu sau fără intenție, această realitate doare. Îi doare la propriu sau la buzunar pe milioanele de pacienți care vor urma un tratament care poate că nu le face bine sau le face chiar rău. Doare și pentru că multor practicieni le va fi greu să renunțe atât de ușor le ceea ce făceau, mai ales dacă asta avea și zgomot de bănuți în coadă. Doare pentru că, odată cu popularizarea acestor erori, oamenii își pierd încrederea în medicină. Și, cumva, pe bună dreptate. Din păcate, tot mai mulți ajung să arunce apa din copaie cu copil cu tot și renunță la o mulțime de avantaje oferite de medicina modernă.
    De ce se întâmplă cele de mai sus? Cum putem să rezistăm a îmbrățișa fără discernamânt soluții sau practici care sunt insuficient demonstrate? Cum putem aprecia valoarea unor dovezi? Poate că, dacă ești la începutul carierei medicale, a citi cartea „Ending Medical Reversal – Improving Outcomes, Saving Live”, scrisă de Vinyak K. Prasad și Adam S. Cifu (John Hopkins University Press), ar putea fi un început. E o carte foarte bine scrisă, bine documentată, care evită subiectele controversate încă. Mai mult, o lectură plăcută și stimulatoare intelectual. Deopotrivă pentru medicul și pacientul din tine.